Tenorul italian Enrico Caruso s-a născut pe 25 februarie 1873, la Napoli, într-o familie săracă. A fost unul dintre cei mai faimoși tenori din istoria operei, cel mai popular cântăreț în toate genurile muzicale ai primilor 20 de ani ai secolului XX și unul dintre pionierii muzicii înregistrate. Înregistrările numeroase ale repertoriului său, precum și vocea sa extraordinară, cunoscută pentru frumusețea și intensitatea sa, dar și pentru forță și amplitudine au făcut din Caruso una din cele mai cunoscute personalități artistice ale timpului său.
Pentru a-şi sprijini familia, a fost ajutor de mecanic, lucrând alături de tatăl său, apoi a cântat, de la vârsta de 11 ani, la nunți și estrade, având un real succes. Vocea lui bogată și versatilă, căreia i se adăuga pasiunea pe care Caruso o punea în arta lui au făcut ca tenorul să fie adorat în lumea întreagă: a debutat în operă în 1895, la Teatro "Nuovo" din Napoli. A urmat "La Scala" din Milano, în 1900, cu "Boema" lui Puccini, sub bagheta dirijorului Arturo Toscanini, după care a concertat la Varșovia, Buenos Aires, Monte Carlo și a susținut două spectacole la Teatrul "Balșoi" din Moscova și la San Petersburg, în fața familiei țarului și a curții imperiale a Rusiei.
A încetat din viață pe 2 august 1921, la Napoli.
