Fizicianul, pedagogul şi inventatorul Augustin Maior s-a născut pe 21 august 1882, la Reghin.
A urmat Liceul Evanghelic German din Reghin, apoi cursurile Liceului Piarist din Târgu Mureş şi ale Liceului Catolic din Budapesta. În aprilie 1900, şi-a prezentat prima lucrare - ''Inducţia electrostatică'', un studiu bine documentat asupra fenomenelor de inducţie electrostatică şi electromagnetică şi cele mai noi aplicaţii ale lor.
Din 1900, a urmat cursurile Facultăţii de Mecanică a Institutului Politehnic din Budapesta. A audiat cursuri de matematică şi fizică teoretică la universităţi renumite din Viena, Munchen şi Gottingen.
Angajat la Staţia Experimentală a Poştelor din Budapesta, a participat, în 1906, la experienţele efectuate în scopul îmbunătăţirii exploatării telegrafului şi telefonului. A propus, pentru prima dată, folosirea curentului alternativ în telefonie, începând o serie de experienţe proprii pe această temă, folosind generatorul de curent alternativ de înaltă frecvenţă. Totodată, a demonstrat teoretic rolul rezonanţei electromagnetice în transmisiile telefonice la mare distanţă şi a efectuat experienţe pe linii artificiale, reuşind să transmită pe acelaşi circuit cinci convorbiri telefonice, dovedind că telefonia în curent alternativ, bazată pe rezonanţă, se pretează la telefonia multiplă.
În cadrul ''Primei conferinţe internaţionale a inginerilor PTT'' de la Budapesta din 1908, Augustin Maior a făcut o prezentare despre un nou sistem de telefonie experimentat de el, ''Telefonia armonică'' sau telefonia în curent alternativ.
În 1910, la Paris, a avut loc primul Congres Internaţional de Telefonie cu Curenţi Slabi. Delegat la congres, Maior a susţinut o comunicare cu caracter teoretic în care a demonstrat posibilitatea aplicării metodei telefoniei multiple la transmisiile telefonice şi telegrafice prin cabluri submarine, aici făcându-i-se primele propuneri de colaborare cu firme străine de instalaţii şi reţele telefonice, pe care le-a refuzat.
Pe 1 martie 1912 a fost numit în Consiliul de Administraţie al PTT din Budapesta, devenind o personalitate ştiinţifică recunoscută în domeniu.
În 1919, a înfiinţat, la Sibiu, prima şcoală de telegraf şi telefon din Transilvania, fiind directorul şi unul dintre cei trei profesori ai instituţiei.
A fost decorat în 1930 cu medalia ''Răsplata Muncii pentru Învăţământ” şi a fost numit membru al ordinului ''Coroana României'' în grad de Comandor.
În 1937, a fost ales membru titular al Academiei de Ştiinţe din România.
A încetat din viaţă pe 3 octombrie 1963, la Cluj.
