Oameni de seamă. Catinca Ralea, o „profesionistă a întrebării”

Oameni de seamă. Catinca Ralea, o „profesionistă a întrebării”
Evaluaţi acest articol
(4 voturi)

Catinca Ralea s-a născut pe 5 septembrie 1929, la Bucureşti, fiind fiica esteticianului şi sociologului Mihai Ralea, doctor în Drept şi Filosofie.

A fost actriţă, regizoare de film, traducătoare şi jurnalistă radio de o rafinată cultură, rămânând, prin întreaga sa activitate, unul dintre cei mai autentici intelectuali pe care i-a dat cultura românească în secolul trecut. A ridicat prestaţia radiofonică la rang de artă, iar traducerile sale au reuşit întotdeauna să se apropie de anvergura originalului, prin expresivitate modernă şi coerenţă stilistică.

A urmat cursurile secundare în Statele Unite şi a absolvit Facultatea de Limbi romanice şi clasice, secţia Limba şi literatura franceză, a Universităţii din Bucureşti.

În 1953 s-a angajat la secţia de engleză a redacţiei emisiunilor pentru străinătate a Radiodifuziunii Române, fiind mai întâi crainic, apoi redactor şi şef al secţiei, din 1968.

În 1957 a debutat ca traducătoare cu "Jurnalul Annei Frank", de Frances Goodrich şi Albert Hackett. A tradus, în colaborare cu Eugenia Câncea, în 1960, "Tess d’Urberville" a lui Thomas Hardy, iar în 1964 volumul "Moara de pe Floss" de George Eliot. Tot în 1964 a apărut traducerea cărţii lui J.D. Salinger "De veghe în lanul de secară", realizată în colaborare cu Lucian Bratu. În 1967 a realizat alte două traduceri - "Parfum de crizanteme" de D.H. Lawrence şi volumul lui Truman Capote "Harfa de iarbă şi alte povestiri", în colaborare cu Constantin Popescu. Un an mai târziu a tradus "Centaurul", creaţie a lui John Updike, în 1971, în colaborare cu Cella Serghi, "Vă place Brahms?" al lui Francoise Sagan, iar în 1975 a tradus "O poveste cu un hobbit" de J.R.R. Tolkien.

În 20 iulie 1969, a realizat alături de crainicul Ion Ghiţulescu transmisia radiofonică în direct a aselenizării şi a celor mai importante momente ale misiunii "Apollo 11".

În 1973, a devenit regizor de film, prin apariţia peliculei documentare "Apa vie leac să-ţi fie", un portret despre viaţa şi opera folcloristului Harry Browner, profesor, autor de comunicări ştiinţifice, conferinţe radiofonice şi consilier pentru folclor la Radiodifuziunea Română. Relaţia sa cu lumea cinematografică nu s-a oprit aici, fiind apoi vocea Miss Scharp în "Tănase Scatiu", regizat de Dan Piţa (1975), apoi jucând rolul nevestei lui Muran în "Lumina palidă a durerii", regia Iulian Mihu (1981).

În 2003, a primit Premiul "In memoriam" din partea Consiliului Naţional al Audiovizualului.

A încetat din viață pe 19 ianuarie 1981, la București.

Remember, Oameni de seamă, colecție de articole

Citit 404 ori Ultima modificare Miercuri, 04 Septembrie 2024 14:27

Mai multe din această categorie:

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro