Catinca Ralea s-a născut pe 5 septembrie 1929, la Bucureşti, fiind fiica esteticianului şi sociologului Mihai Ralea, doctor în Drept şi Filosofie.
A fost actriţă, regizoare de film, traducătoare şi jurnalistă radio de o rafinată cultură, rămânând, prin întreaga sa activitate, unul dintre cei mai autentici intelectuali pe care i-a dat cultura românească în secolul trecut. A ridicat prestaţia radiofonică la rang de artă, iar traducerile sale au reuşit întotdeauna să se apropie de anvergura originalului, prin expresivitate modernă şi coerenţă stilistică.
A urmat cursurile secundare în Statele Unite şi a absolvit Facultatea de Limbi romanice şi clasice, secţia Limba şi literatura franceză, a Universităţii din Bucureşti.
În 1953 s-a angajat la secţia de engleză a redacţiei emisiunilor pentru străinătate a Radiodifuziunii Române, fiind mai întâi crainic, apoi redactor şi şef al secţiei, din 1968.
În 1957 a debutat ca traducătoare cu "Jurnalul Annei Frank", de Frances Goodrich şi Albert Hackett. A tradus, în colaborare cu Eugenia Câncea, în 1960, "Tess d’Urberville" a lui Thomas Hardy, iar în 1964 volumul "Moara de pe Floss" de George Eliot. Tot în 1964 a apărut traducerea cărţii lui J.D. Salinger "De veghe în lanul de secară", realizată în colaborare cu Lucian Bratu. În 1967 a realizat alte două traduceri - "Parfum de crizanteme" de D.H. Lawrence şi volumul lui Truman Capote "Harfa de iarbă şi alte povestiri", în colaborare cu Constantin Popescu. Un an mai târziu a tradus "Centaurul", creaţie a lui John Updike, în 1971, în colaborare cu Cella Serghi, "Vă place Brahms?" al lui Francoise Sagan, iar în 1975 a tradus "O poveste cu un hobbit" de J.R.R. Tolkien.
În 20 iulie 1969, a realizat alături de crainicul Ion Ghiţulescu transmisia radiofonică în direct a aselenizării şi a celor mai importante momente ale misiunii "Apollo 11".
În 1973, a devenit regizor de film, prin apariţia peliculei documentare "Apa vie leac să-ţi fie", un portret despre viaţa şi opera folcloristului Harry Browner, profesor, autor de comunicări ştiinţifice, conferinţe radiofonice şi consilier pentru folclor la Radiodifuziunea Română. Relaţia sa cu lumea cinematografică nu s-a oprit aici, fiind apoi vocea Miss Scharp în "Tănase Scatiu", regizat de Dan Piţa (1975), apoi jucând rolul nevestei lui Muran în "Lumina palidă a durerii", regia Iulian Mihu (1981).
În 2003, a primit Premiul "In memoriam" din partea Consiliului Naţional al Audiovizualului.
A încetat din viață pe 19 ianuarie 1981, la București.
