Marie-Ana Drăgescu s-a născut pe 7 septembrie 1912, la Craiova. A urmat cursurile primare şi liceale la Lugoj, apoi Facultatea de Educaţie Fizică, însă a fost nevoită să renunţe, deoarece familia sa nu a putut suporta costurile.
Şi-a obţinut brevetul în 1935, la Şcoala de Aviaţie "Mircea Cantacuzino", apoi a început să lucreze la Aeroclubul României. În acelaşi timp, şi-a consolidat statutul de aviatoare, perfecţionându-se în arta pilotajului.
În 1938, s-a aflat printre cele cinci aviatoare care au participat, în premieră pentru armata română, la manevre militare. La începutul anului 1939, a putut să-şi cumpere avionul mult dorit, un Messerschmitt Me-35B. Din păcate, aparatul de zbor a fost distrus pe 4 aprilie 1944, când hangarul în care era adăpostit a fost lovit de bombardamentele americane asupra Bucureştiului.
În iunie 1940, a început să lucreze în escadrila sanitară, împreună cu Nadia Russo, Virginia Duţescu şi Virginia Thomas. Când România a intrat în război, pe 22 iunie 1941, escadrila sanitară a fost trimisă în zona de front. Rolul acestei subunităţi aeriane a fost cel de a transporta răniţi din zona frontului la spitalele de campanie din ţară.
În prima etapă a războiului, respectiv până la căderea Odesei, pe 16 octombrie 1941, Mariana Drăgescu a efectuat nenumărate zboruri, uneori îndeplinind câte 3-4 misiuni pe zi. A contribuit la salvarea vieţii a peste 1.500 de militari.
În 1953, a fost oprită de la zbor și până în 1955 a fost încadrată ca inspector tehnic la Direcția Aviației Civile. În cele din urmă, a fost exclusă din corpul aviatorilor, din cauza "originii nesănătoase" și a "participării la războiul antisovietic", astfel că a fost nevoită să se angajeze ca dactilografă la o policlinică din București.
A încetat din viață pe 24 martie 2013, la București.
