Ion Rotaru s-a născut pe 11 septembrie 1924, în satul Valea lui Ion, comuna Blăgești, judeţul Bacău. A fost o personalitate care a marcat destinul multor generații de creatori și profesori, care au găsit în lucrările sale puncte de sprijin în definirea unor cariere scriitoricești sau didactice.
A urmat Școala Normală de Băieți și Liceul "Ferdinand I" din Bacău, apoi Facultatea de Filologie a Universității din București, unde, la Secția de Limba și literatura română, i-a avut profesori pe reputații critici și istorici literari G. Călinescu și Tudor Vianu.
După absolvire, în 1952, a fost profesor suplinitor la Școala Nr. 3 bis din Capitală și cercetător extern la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, debutând în același an ca lingvist, în revista "Cum vorbim". În paralel cu activitatea didactică și de cercetare, și-a pregătit teza de doctorat, cu tema "Eminescu și poezia populară", pe care a susținut-o în 1964.
În 1953, a fost cooptat la Catedra de Literatură română a Facultății de Filologie din cadrul Universității bucureștene, construindu-şi cu migală o carieră universitară model, pe parcursul căreia a obținut toate gradele didactice.
A debutat editorial în 1959, cu "Ion Creangă. Bibliografie comentată", urmată în 1965 de teza de doctorat și, peste doi ani, de "Analize literare și stilistice", scrisă împreună cu Sorin Alexandrescu, volumul cu cele mai multe reeditări și lucrarea cea mai citată și căutată în mediul școlar.
Cartea sa de căpătâi a rămas însă "O istorie a literaturii române", a cărei primă ediție a văzut lumina tiparului în 1971.
Indispensabile studiului sunt, de asemenea, volumele "Valori expresive în literatura română veche", ”Forme ale clasicismului în poezia românească până la Vasile Alecsandri", "Literatura română veche", "Vasile Voiculescu comentat de…", "Comentarii și analize literare", "ABC-ul BAC-ului pentru limba și literatura română odată cu un Vademecum pentru candidații la examenul de admitere în facultăți cu profil filologic" etc.
Acestora li se adaugă un număr impresionant de ediții, antologii, studii introductive, prefețe și postfețe consacrate lui Alexandru Vlahuță, Dimitrie Bolintineanu, Al. O. Teodoreanu, Costache Negruzzi, Ion Neculce, George Coșbuc, Mihail Sadoveanu, Nicolae Filimon, Nicolae Iorga, Mihai Eminescu, Adrian Păunescu, Dimitrie Cantemir, Constantin Noica, Emil Cioran, Tudor Vianu, Paul Zarifopol, Mircea Eliade etc.
A încetat din viață pe 18 decembrie 2006, la București.
