Publicistul și scriitorul Alexandru Sahia (pe numele real Alexandru Stănescu) s-a născut pe 11 octombrie 1908, în comuna Mânăstirea, din fostul judeţ Ilfov (acum, judeţul Călărași), într-o familie de țărani înstăriți.
După ce a absolvit clasele primare în localitatea natală, a fost înscris de tatăl său, în 1920, la Liceul Militar "Dimitrie Sturdza" din Craiova. Nefiind făcut pentru viața cazonă, în 1927 a părăsit Liceul Militar, iar în 1928 și-a luat bacalaureatul la Colegiul Naţional "Sf. Sava" din Bucureşti. S-a înscris la Facultatea de Drept din cadrul Universității București. Nu s-a regăsit nici în viața universitară, astfel că în 1929 a intrat în viața monahală, devenind călugăr la Mănăstirea Cernica. La mai puțin de un an, s-a retras şi din această comunitate.
A debutat, în 1926, cu schița "Sculptorul Boambă", publicată în revista "Șoimii", editată de Liceul Militar "Mihai Viteazul" din Târgu-Mureș. Numele arab de Sahia și l-a luat în urma unei călătorii în Ierusalim și Egipt.
Gazetar precoce, a colaborat la revistele tinerei generații și în presa de stânga, dar și în "Bilete de papagal", "Vremea" etc., iar împreună cu prietenul său Eugen Jebeleanu a ținut o pagină literară în cotidianul "Dimineața". Din 1931 și până în 1937, a fost gazetar, publicând în cunoscute ziare și reviste ale vremii: "Rampa", "Facla", "Dimineața", "Azi", "Cuvântul liber", "Adevărul" și "Era nouă". În 1932 a înființat două publicații, suprimate de cenzură după câteva numere, "Bluze albastre" și "Veac nou".
În nuvelele sale "Întoarcerea tatii din război", "Pe câmpia de sânge a Mărășeștilor", "Uzina vie", "Revolta din port", "Ploaia de iunie", "Șomaj fără rasă", "Execuția din primăvară" condamna războiul, descriind viața socială, lupta dintre clasele sociale, prezentând într-o lumină favorabilă mișcarea revoluționară.
A fost simpatizant al socialismului și comunismului, dar nu a perceput că realitatea vieții cetățenilor sovietici nu era ceea ce li se arăta oaspeților străini ajunşi în URSS. În lucrarea "URSS azi", scrisă în stilul unui jurnal de călătorie, prezintă într-o lumină pozitivă realizările sovietice. În 1936, s-a înscris în Partidul Comunist Român (PCR).
A încetat din viață pe 12 august 1937, la Mânăstirea, la numai 29 de ani, din cauza unei tuberculoze netratate.
După preluarea puterii politice, PCR l-a transformat în erou al clasei muncitoare. A fost ales, post-mortem, membru al Academiei Republicii Populare Române, în 1948.
