Ştefana "Lily" Velisar Teodoreanu (născută Marie Ștefana Lupașcu), prozatoare, poetă şi traducătoare, s-a născut pe 17 octombrie 1897, la San Murezzan, Elveția, părinţii săi fiind juristul şi diplomatul Ştefan Lupaşcu şi Marie Mazurier, de origine franceză. Încurajată să scrie de soțul ei, Ionel Teodoreanu, a fost o reprezentantă târzie a poporanismului tradițional, pe care l-a insuflat cu teme morale din ortodoxia română și cu ecouri ale literaturii moderniste. Lucrările sale din tinerețe coincid din punct de vedere tematic cu Primul Război Mondial și cuprind în principal romane centrate pe conflictele interne și triumfurile morale ale femeilor provinciale.
A urmat cursurile şcolii particulare a Mariei Delavrancea, apoi cursurile Şcolii Centrale de fete din Bucureşti. Împreună cu frații Teodoreanu și Mihail Sadoveanu, Ștefana a fost un oaspete frecvent al salonului "Viața Românească". A debutat publicistic în 1929, în revista ''Bilete de papagal'', cu mici poeme şi schiţe, semnate Ştefana Velisar. În 1939, a debutat editorial cu romanul ''Calendar vechi'', pentru care i-a fost acordat Premiul Societăţii Intelectualilor Români. A colaborat la ''Adevărul literar şi artistic'', ''Universul literar'', ''Revista Fundaţiilor Regale'', ''Timpul'', ''Familia'', cu poeme în proză, microreportaje, portrete şi schiţe. Primele sale scrieri au fost reunite mai târziu în volumul ''Cloşca cu pui'' (1943). Ştefana Velisar Teodoreanu a fost o poetă a copilăriei şi adolescenţei, a vacanţelor fericite, petrecute în ambianţa idilică a conacelor de la ţară, aşa cum sunt prezentate în romanele sale, îndeosebi în ''Calendarul vechi'' (1939) şi ''Acasă'' (1947). De asemenea, a fost atrasă de ideea definirii atmosferei provinciale, reprezentativ fiind romanul ''Viaţa cea de toate zilele'' (1940). Personajele sale erau alese, de obicei, dintre femei sau copii. După tragica moarte a soțului său, la 3 februarie 1954, la Bucureşti, toate scrierile sale au fost inspirate şi închinate, în esenţă, vieţii sale de familie, iubirii unice, singulare, pentru Ionel Teodoreanu.
A tradus mult din literatura rusă (F.M. Dostoievski, M. Gorki, Lev Tolstoi, I.S. Turgheniev ş.a.). Ionel Teodoreanu a zugrăvit-o în volumul ''Jucării pentru Lily'', soţia sa fiindu-i sursă de inspiraţie.
A încetat din viață pe 30 mai 1995, la Bucureşti.
