Scriitorul și criticul literar Lucian Raicu s-a născut pe 12 mai 1934, la Iași.
A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București.
A fost un apreciat redactor al revistelor ”Viață Românească”, ”Gazeta literară” și ”România literară”.
A publicat monografii despre Gogol, Liviu Rebreanu, Nicolae Labiș, culegeri de cronici de carte, dar cele mai importante contribuții ale sale rămân eseurile despre mecanismele profunde ale creației: "Reflecții asupra spiritului creator", "Critica - forma de viață" ș.a.
A debutat publicistic, în 1952, în ”Viață Românească”, iar editorial, în 1967, cu volumul ”Liviu Rebreanu”. Din opera sa vastă fac parte lucrări de critică și istorie literară ca: ”Structuri literare”, ”Gogol sau fantasticul banalității”, ”Critică, formă de viață”, ”Reflecții asupra spiritului creator”, ”Calea de acces”, ”Fragmente de timp”, ”Scene din romanul literaturii”, iar după ce s-a stabilit în Franța, în 1986, ”Journal en miettes cu Eugène Ionesco”, ”Scene, reflecții, fragmente” etc.
A prefațat volume din opera lui I. Slavici, L. Blaga, D. Stelaru, Geo Dumitrescu, E. Jebeleanu, N. Breban, Ileana Mălăncioiu, T. Mazilu, F.M. Dostoievski, S. Esenin.
A încetat din viață pe 22 noiembrie 2006, la Paris.
