Pianista de origine română Clara Haskil s-a născut pe 7 ianuarie 1895, la București, într-o familie de evrei. La 6 ani a fost admisă la Conservatorul din București, iar un an mai târziu a plecat la Viena, unde a avut șansa să studieze sub tutela profesorilor Richard Robert și Ferruccio Busoni. La doar 7 ani, a debutat pe o scenă din Viena. La 10 ani, a ajuns la Paris, iar la 12 ani a fost admisă la Conservatorul din capitala Franţei.
În 1909, a obținut Premiul I la Concours de l’Union Française de la Jeunesse de la Paris și Premiul II în cadrul Conservatorului din Paris. La numai 15 ani, a absolvit cursurile Facultății de Muzică, cu Premiul I.
La 18 ani, însă, scolioza a imobilizat-o la pat pentru mult timp, rămânând cu sechele pentru toată viața.
În 1924, a debutat la New York, iar în 1926, la Londra. Sănătatea fragilă și emoțiile extreme care apăreau atunci când concerta au împiedicat-o să devină o artistă de mare succes, motiv pentru care a îndurat sărăcia mare parte din viață.
Odată cu izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, s-a mutat de la Paris la Marsilia. În 1942, s-a refugiat în Elveția, la Vevey, unde și-a petrecut tot restul vieții. A fost consideră în vremea sa cea mai bună interpretă a lui Mozart.
A încetat din viață pe 7 decembrie 1960, la Bruxelles, Belgia.
