Tudor Vianu, critic şi istoric literar, estetician, filosof, s-a născut pe 27 decembrie 1897, la Giurgiu. A urmat clasele primare şi gimnaziale în oraşul natal, apoi în Bucureşti, la Liceul ''Gheorghe Lazăr''. A absolvit Facultatea de Drept, Facultatea de Litere şi Filosofie şi Seminarul Pedagogic Universitar, din cadrul Universităţii din Bucureşti. Între 1922 şi 1923, şi-a continuat pregătirea la Württenberg şi Tübingen (Germania), unde şi-a susţinut teza de doctorat în filosofie, în limba germană ("Problema valorificării în poetica lui Schiller").
În timpul Primului Război Mondial, aflat în refugiu la Botoşani, a urmat cursurile Şcolii de Ofiţeri de Rezervă de artilerie (1917-1918) şi a luat parte la campania din Moldova.
A frecventat cenaclul condus de Alexandru Macedonski şi a debutat cu un articol în ianuarie 1916, în ''Făclia''. Pe 19 martie, a publicat sonetul ''Cuvântul'', în revista ''Flacăra''. Tot în 1916, i-au fost publicate o serie de poezii în ''Vieaţa nouă'' a lui Ovid Densusianu. În 1918, a figurat ca redactor la revista "Literatorul", a lui Macedonski.
După război, a colaborat cu articole, cronici literare sau dramatice la publicaţiile "Letopiseţi", ''Revista critică'', "Ideea europeană", ''Luceafărul''. La "Sburătorul", a semnat, încă de la apariţie, ''Cronica ideilor".
A semnat rubrica ''Masca timpului'' în ''Mişcarea literară'' a lui Liviu Rebreanu şi a colaborat la ''Gândirea'' (1924-1943). În perioada interbelică a publicat frecvent în ''Revista de filosofie'', ''Revista Fundaţiilor Regale'', ''Vremea'', ''Libertatea'', ''Simetria'', ''Preocupări literare'', iar după cel de-Al Doilea Război Mondial în ''Gazeta literară'', ''Contemporanul'', ''Teatrul'', ''Steaua'' ş.a.
Din 1924, şi-a început cariera didactică academică, mai întâi ca suplinitor la Catedra de estetică de la Universitatea din Bucureşti, docent, conferenţiar, profesor titular la Catedra de estetică şi critică literară, transformată în 1948 în Catedra de literatură universală, al cărei şef a fost între 1958 şi 1963, devenind unul dintre cei mai prestigioşi profesori ai învăţământului românesc universitar.
A publicat o serie de cursuri în vederea îmbunătăţirii procesului de învăţământ: ''Curs de estetică generală", "Curs de sociologie", "Curs de ştiinţa culturii", "Curs de stilistică" "Curs de istoria literaturii române moderne'' etc.
A fost director al Teatrului Naţional, apoi, ambasador al României la Belgrad, reprezentând cu strălucire cultura românească peste hotare.
A încetat din viață pe 21 mai 1964, la București.
