Mircea Sântimbreanu, prozator, traducător, publicist și scenarist român, s-a născut pe 7 ianuarie 1926, la Băița, județul Hunedoara. S-a remarcat ca scriitor de literatură pentru copii, carieră urmată celei de profesor de școală generală. Atras de lumea copilăriei și a școlii, Mircea Sântimbreanu a lăsat moștenire o opera vastă, destinată celor mici.
A urmat liceul la Brad, apoi Facultatea de Drept și Facultatea de Filosofie din București. Între 1948 şi 1951, a fost asistent universitar la Catedra de Drept Penal a Universității București. Din 1952 până în 1960, a fost profesor de istorie la Școala mixtă Nr. 2 din București. Experiența cu elevii l-a ajutat să înceapă să scrie primele sale cărți pentru copii. Din anul 2000, școala îi poartă numele.
În perioada 1970-1972, a ocupat funcția de director general al Centrului Național al Cinematografiei, iar din 1972, timp de doi ani, a fost șef la Direcția Literaturii din Consiliul Culturii și Educației Socialiste. Ulterior, a fost director al Editurii "Albatros".
În literatură, a debutat în 1956, cu volumul de proză ”Cu și fără ghiozdan”. Au urmat și alte scrieri, unele dintre ele fiind distinse cu premii importante. Pentru ”Recreația mare” a primit Premiul Asociației Scriitorilor din București, iar pentru ”Mama mamuților mahmuri”, Premiul Uniunii Scriitorilor. Pentru întreaga activitate literară, a fost declarat „Cetățean de Onoare al municipiului Brad".
A încetat din viață pe 18 august 1999, la București.
