Rika Zaraï (născută Rivka Gozman), cântăreață, compozitoare de muzică ușoară și actriță, s-a născut pe 19 februarie 1938, la Ierusalim, într-o familie de evrei.
A studiat pedagogie muzicală la Seminarul pedagogic în cartierul Beit Hakerem, dar și pianul la Academia de muzică ”Rubin” din Ierusalim. La Academie l-a cunoscut pe compozitorul Yohanan Zarai, cadru didactic, imigrant din Ungaria, cu care s-a căsătorit. A fost profesoară de pian în școli din Ierusalim.
În 1956, Teatrul ”Ohel” din Tel Aviv a acceptat să pună în scenă o revistă muzicală „Pshitá bakfar” (”Razie în sat”), după o piesă a scriitorului Aharon Megged, pe muzică de Yohanan Zarai, destinată inițial ansamblului Comandamentului de centru, pe versuri scrise de Naomi Shemer. Datorită acestui show, despre care s-a scris în presă, soții Shemer și Zarai au devenit populari și foarte căutați de public.
Rika Zaraï a devenit una din stelele scenei muzicale israeliene din anii 1960, în mare parte cu șlagăre scrise de soțul ei, Yohanan Zarai. Unul din cele mai vestite cântece a fost ”Grădina cu tamarisci”. Alte cântece ebraice din repertoriul ei au fost ”Ceasul sună miezul nopții”, ”Balada celor trei pisoi”, ”Cântecul rechinului” și ”Ruhama”. Rika Zarai a apărut în numeroase reviste muzicale și spectacole de teatru, inclusiv la teatrele ”Habima” și ”Kameri” din Tel Aviv. Era văzută seară de seară la Clubul Teatrului din Tel Aviv, alături de soliști ca Arik Lavi, Duo Ofarim și Beni Berman, a jucat în rolul cântăreței de cabaret din „Astă seară, improvizație” de Luigi Pirandello.
După ce s-a mutat la Paris, a cântat la cabaretele ”Le Caroll's” și ”Villa d'Este”. Eddie Barclay, care susținea că tocmai căuta cântărețe „cu accent”, a încheiat cu ea un contract sub logoul „Bel Air”. Pentru acesta, ea a înregistrat în franceză "L'Olivier" (”Măslinul"), de Eddy Marnay (pe versuri proprii) și în ebraică, cântecul tradițional evreiesc ”Hava naghila” (1960), acestea fiind difuzate la radio.
În 1969, a suferit un grav accident de circulație, stând șase zile în comă, apoi imobilizată în ghips opt luni. În ciuda prognozei medicale rezervate, ea s-a vindecat complet după trei ani. Cântecul vesel de succes ”Balapapá" a fost compus de ea în timpul acestei convalescențe. Deoarece s-a ajutat de metode de medicină alternativă, a devenit o propagatoare ferventă a uzului plantelor medicinale și a medicinii naturopatice, publicând în 1985 „Medicina mea naturală”, care s-a vândut în două milioane și jumătate de exemplare.
A încetat din viață pe 23 decembrie 2020, la Paris.
