Tomas Masaryk, filosof, sociolog și om politic cehoslovac, s-a născut pe 7 martie 1850, la Hodonín (astăzi, în Republica Cehă), într-o familie săracă.
A studiat la Brno şi Viena, iar în 1876 şi-a luat doctoratul în filosofie, cu lucrarea ”Sinuciderea ca fenomen social de masă al civilizaţiei moderne”. În 1882, a devenit profesor de filosofie la Universitatea Carolină din Praga, într-o perioadă a vieţii când nu îşi dorea intrarea în politică.
Tomas Masaryk a fost una dintre personalităţile marcante ale luptei pentru independenţa Cehoslovaciei în timpul Primului Război Mondial. Ideea sa iniţială a fost cea de reformare a politicii interne adoptate de către Imperiul Habsburgic - transformarea monarhiei într-un stat federal democratic –, însă a renunţat şi a susţinut abolirea monarhiei. S-a alăturat Aliaţilor, punând astfel umărul la destrămarea marelui Imperiu Austro-Ungar. Tomas Masaryk a rămas în istorie drept „părintele eliberator”, el fiind fondatorul şi primul preşedinte al Cehoslovaciei.
În 1891, a candidat pe lista Partidului Tinerilor Cehi la alegerile parlamentare. A câştigat şi a intrat în Consiliul Imperial de la Viena. Idealist din fire, a renunţat la funcţie doi ani mai târziu, nefiind de acord ca disputa dintre partide să fie mai presus de interesul naţional. În 1900, şi-a întemeiat propriul partid, Partidul Ceh Popular (realist), care, la alegerile din 1907, a obţinut atât de puţine voturi încât, pentru a primi un mandat, a fost nevoie să fie ajutat de social-democraţi.
Pe 14 octombrie 1918, Tomas Masaryk a fost ales de către Aliați șef al Guvernului cehoslovac provizoriu, iar o lună mai târziu a fost ales de către Adunarea Națională de la Praga președinte al Republicii Cehoslovace. El a fost reales președinte încă de trei ori: 1920, 1927 și 1934. În 1935, a demisionat din motive de sănătate. Cu toate că puterea reală se afla în mâinile prim-ministrului, Masaryk a reuşit, prin viziunea sa, să facă din Cehoslovacia la acea vreme una dintre cele mai puternice democrații ale Europei Centrale.
A fost nominalizat de șaptesprezece ori la Premiul Nobel pentru Pace.
A încetat din viață pe 14 septembrie 1937, la Lány, Cehia.
