Hector Berlioz, compozitor, critic și dirijor francez, s-a născut pe 11 decembrie 1803, la La Côte-Saint-André, Franța. Este cunoscut mai ales pentru „Simfonia fantastică”, simfonia corală „Roméo et Juliette” și drama muzicală „La Damnation de Faust”.
A studiat cu tatăl său, un medic cultivat, care i-a oferit lecții de muzică și latină. Deși nu a avut o pregătire muzicală formală timpurie, el și-a învățat singur armonia și a început să compună muzică de cameră de la 12 ani. A învățat să cânte la flaut și chitară, devenind un virtuoz la acestui ultim instrument.
A avut o contribuție importantă în conturarea romantismului francez, prin promovarea unei noi estetici muzicale, care presupune existența unor mijloace expresive.
Hector Berlioz a fost și autorul „Tratatului de instrumentație”, care prezenta preocuparea romanticilor pentru timbrul instrumentelor, ca mijloc de exprimare nuanțată a sensibilităților. Tot el a inaugurat seria dirijorilor cu baghetă din secolul al XIX-lea.
A încetat din viață pe 8 martie 1869, la Paris.
