Friedrich von Hardenberg, cunoscut sub pseudonimul Novalis, s-a născut pe 2 mai 1772, într-o familie de nobili. A lăsat o amprentă durabilă în literatura germană, fiind unul dintre cei mai mari poeți și prozatori ai epocii și cel mai de seamă reprezentant al Cercului Romanticilor de la Jena.
A studiat la universitățile din Jena, Leipzig și Wittenberg, unde a intrat în contact cu mari personalități ale vremii, ca Goethe, Herder, frații Friedrich și August Wilhelm Schlegel. Aceste întâlniri au fost decisive pentru formarea sa intelectuală și literară.
În paralel, a lucrat în domeniul geologiei și mineralogiei, dar adevărata sa pasiune a fost poezia și filosofia.
În limba romănă, Novalis poate fi citit cu opera “Cântece religioase. Imnuri către noapte”.
Dintre ideile sale filosofice, merită menționată cea conform căreia libertatea personală și creativitatea oamenilor sunt strâns legate de înțelegerea lumii și a celorlalți, element ce nu poate fi realizat în absența unei comuniuni cu pământul și cu celelalte componente ale universului.
A încetat din viață pe 25 martie 1801, la Weissenfels.
