Compozitorul George Grigoriu s-a născut pe 8 aprilie 1927, la Brăila. A fost unul dintre „reperele” muzicii uşoare româneşti, un vizionar şi un deschizător de drumuri pentru creaţia românească a anilor 1960-1980.
Prin educaţia muzicală, primită din familie (tatăl său, Radu Grigoriu, a fost violonist), fiind absolvent al secţiei Canto a Academiei Regale de Muzică din Bucureşti, a colaborat cu Angel Grigoriu (de asemenea absolvent al secţiei Canto de operă), evoluând împreună în diferite formaţii vocale, cariera sa componistică începând cu mult timp înainte de a deveni membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1962).
Primul său şlagăr, “Broscuța Oac”, a fost interpretat cu ocazia primului concert susţinut de Trio-ul Grigoriu în 1957.
S-a preocupat de lansarea tinerelor talente, a format voci, a lansat soliști importanți, cu care a participat la evenimente muzicale naţionale şi internaţionale: Angela Similea, Stela Enache, George Enache, Cristian Popescu, Mihaela Runceanu, Doina Spătaru, George Sava, George Nicolescu, Marina Florea ș.a. A contribuit, de asemenea, la evoluția tinerilor compozitori la acea vreme (Marius Țeicu, Marcel Dragomir, Ionel Tudor).
A compus muzică de teatru: "Soarele tinereţii", "Se aprind făcliile"; muzică de film: "Cartierul veseliei", "Dragoste la zero grade", "De trei ori Bucureşti", "Drumul oaselor", "Trandafirul galben", "Colierul de turcoaze", "Cucoana Chiriţa", "În fiecare zi mi-e dor de tine", "A doua variantă", "Chiriţa în Iaşi" ş.a.; muzică de estradă (orchestră): "Uvertură", "Dulce frământare", "Poveste de dragoste"; muzică uşoară (voce şi pian): "Ce frumos îmi spui alo!", "Chemarea mării", "Mandolina mea", "Inima mea e a ta", "Toată lumea cântă", "Dincolo de stele", "Nici o clipă fără tine", "Aşa eşti tu", "Dacă nu iubeşti", "La vârsta întrebărilor".
A încetat din viaţă pe 23 februarie 1999, la București.
