Poetul și eseistul Tristan Tzara (născut Samuel Rosenstock) s-a născut pe 16 aprilie 1896, la Moinești. A fost cofondator al mișcării culturale dadaiste, care a condus la o revoluție majoră în artele plastice și literatură.
A urmat studiile gimnaziale și liceale în București, fiind un elev care se remarca prin neobosita sa curiozitate.
În 1912, pe când era încă în liceu, a fondat revista „Simbolul”, împreună cu Marcel Iancu și Ion Vinea, cu binecuvântarea lui Alexandru Macedonski și ajutorul lui Iosif Iser.
În această perioadă, a semnat cu pseudonimul S. Samyro, pe care l-a schimbat mai târziu în Tristan Ruia și în final în Tristan Tzara.
În realitate numele de „Tristan” nu a fost ales pentru rezonanța particulară pe care o are numele în română sau ca omagiu către opera lui Wagner - o referință importantă pentru simboliștii care l-au influențat puternic pe tânărul poet, ci, după cum spunea Colomba Voronca (soția lui Ilarie Voronca), datorită faptului că exprima starea de spirit a tânărului poet „trist în țară”.
Mișcarea dadaistă își are originea la Zürich, în timpul Primului Război Mondial. Tzara a ajuns acolo în toamna lui 1915, alăturându-se unui grup de tineri intelectuali care puneau la cale întâlnirile de la Cabaret Voltaire. Astfel s-a născut celebra mișcare Dada, care nu a fost o invenție exclusivă a lui Tzara, dar „nu ar fi devenit niciodată ceea ce a devenit fără eforturile de popularizare și diplomația lui” (R. Huelsenbeck).
În 1919, poetul s-a mutat la Paris, încercând să lanseze Dada pe o scenă cu adevărat universală.
Dintre textele sale dadaiste amintim: ”Prima aventură cerească a domnului Antipyrine” și ”Douăzeci și cinci de poeme”, respectiv manifestele mișcării, ”Șapte manifeste Dada”.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a intrat în Rezistența Franceză, iar în 1947, în Partidul Comunist Francez, devenind cetățean francez. A demisionat, însă, din partid în 1956, ca protest împotriva reprimării revoltelor din Ungaria de către Uniunea Sovietică.
Aventurile lui politice l-au apropiat de ființele umane, transformându-se într-un poet liric. Poemele lui Tristan Tzara revelează durerile sufletului prins între revoltă și uimirea cauzate de tragediile zilnice ale condiției umane.
Dintre lucrările sale de maturitate menționăm: ”L'Homme approximatif” (”Omul aproximativ”), ”Parler seul” (”Vorbind singur”) și ”La Face intérieure” (”Fața interioară”). În acestea, cuvintele alienatorii ale dadaismului au fost înlocuite cu un dificil, dar umanizat limbaj.
A încetat din viață pe 25 decembrie 1963, la Paris.
