Istoric, cercetător şi teolog de reputaţie internaţională, Octavian Bârlea s-a născut pe 5 mai 1913, la Mogoș, judeţul Alba.
A studiat la Academia de Teologie din Blaj, fiind hirotonit preot celib în Catedrala greco-catolică din Blaj în 1937. Între 1937-1945 a urmat studii de specializare la Roma, obţinând doctoratul în Teologie la Ateneul „De Propaganda Fide”, în 1943, pe cel în Știinţe teologice orientale la Institutul Pontifical Oriental, în 1945, şi licenţa în Istorie ecleziastică, la Universitatea Gregoriană, în 1945.
A fost preot misionar pentru românii greco-catolici din exil - Germania, Austria, Franţa, Statele Unite ale Americii; vizitator apostolic pentru românii greco-catolici din Europa - din 1985 şi rector al Misiunii române unite cu Roma din Germania, cu sediul la Munchen, în perioada 1978-2003. De asemenea, în anii 1957-1960 a fost redactor al secţiei româneşti de la Radio Vatican.
A fost fondatorul şi preşedintele Societăţii Academice Române la Roma, din 1957, care a reunit câteva dintre cele mai mari nume ale culturii exilului românesc şi personalităţi ale culturii internaţionale, interesate de studiul civilizaţiei şi culturii româneşti. În legătură cu numeroase medii academice şi culturale internaţionale, a fost un cercetător asiduu al arhivelor italiene, germane şi austriece, publicând numeroase studii de istorie şi teologie în actele Societăţii sau în revista „Perspective”.
Este considerat unul dintre cei mai mari istorici români ai Bisericii româneşti din Transilvania. Contribuţiile sale se situează în completarea operelor lui Augustin Bunea, Ioan Micu-Moldovan, Zenovie Pâclişanu.
A primit distincţii pontificale: camerier secret (1952), prelat papal cu titlul de monsenior (1964), capelan al Ordinului de Malta (1961). Dintre lucrările şi articolele sale amintim: „De Confessione Orthodoxa Petri Mohilae”, Frankfurt pe Main, 1948 (prima teză de doctorat); „Ex historia romena: Ioannes Bob episcopus Fagarasiensis”, Freiburg, 1951 (a doua teză de doctorat); „Biserica Română Unită între cele două Războaie mondiale”, în Biserica Română Unită, Madrid, 1952; „Icoana şi tabloul între Orient şi Occident”, 1987; „Mitropolia Bisericii Române Unite proclamată în 1855 la Blaj”, 1987; „Arta şi evlavia din Bisericile româneşti”, 1987; „Spre o nouă faţă a Bisericii Române Unite”, 1991; „Dincolo de Balamand”, 1993-94; „Tendinţe de armonie în România între ortodocşi şi uniţi începând de la Primul Răboi Mondial până astăzi”, 2001.
A încetat din viață pe 5 aprilie 2005, la München.
(diferite surse)
