Șerban Țițeica, fizician și profesor universitar, s-a născut pe 27 martie 1908, la București. Este recunoscut ca fondator al școlii române de fizică cuantică.
A urmat Liceul ”Mihai Viteazul”, apoi Facultatea de Științe a Universității din București, obținând în 1929 două licențe: Științe fizico-chimice și Științe matematice. A făcut studii de doctorat la Universitatea din Leipzig, iar la întoarcerea în țară a început o carieră universitară deosebită.
A fost asistent la Politehnica din București, profesor la Universitatea din Iași și profesor la Universitatea din București, rămânând profesor consultant și după pensionare.
A realizat cercetări în domenii variate, ca termodinamica, fizica statistică, mecanica cuantică, fizica atomică și fizica particulelor elementare.
Pe lângă activitatea didactică, a ocupat funcții importante în conducerea cercetării științifice naționale și internaționale: șeful Secției de Fizică teoretică din Institutul de Fizică al Academiei, director adjunct științific al Institutului de Fizică Atomică din București/Măgurele, membru permanent al consiliului științific al Institutului Unificat de Cercetări Nucleare din Dubna și vicedirector al aceluiași institut.
A încetat din viață pe 28 mai 1985, la București.
