Carlo Scarpa, desenator, arhitect și profesor universitar italian, s-a născut pe 2 iunie 1906, la Veneția.
Și-a petrecut vacanţele la ţară, în apropiere de Vicenza. Numeroasele plimbări prin această terra ferma din regiunea venetă şi-a pus amprenta pe spiritul viitorului arhitect, care a descoperit în peregrinările sale întâmplătoare vilele lui Andrea Palladio. S-a afirmat atât prin reamenajarea muzeelor, cât şi prin conceperea reşedinţelor private, cele mai multe dintre ele realizate în regiunea sa de obârşie, Veneţia. De la arhitectură la prelucrarea sticlei, trecând prin design şi elaborarea expoziţiilor, opera lui Carlo Scarpa s-a remarcat întotdeauna prin capacitatea unică a autorului ei de a alia dragostea pentru materiale cu simţul detaliului şi recursul la poezia organică a edificiului. Admis în Academia de Arte de la Veneţia, a lucrat concomitent în studioul arhitectului veneţian Vincenzo Rinaldo.
A obţinut, în 1926, diploma de desenator arhitect, apoi a fost asistentul profesorului Guido Girilli la Facultatea de Arhitectură din Veneţia, iar din 1933, a devenit profesor.
Recunoscut pe plan internaţional pentru operele sale de mare senzualitate şi pentru capacitatea de a transforma spaţiile folosind materiale originale, raporturi cromatice şi efecte de lumină, Carlo Scarpa a devenit, după organizarea Expoziţiei Paul Klee din 1948, consilierul pentru arhitectură al Bienalei de la Veneţia, timp de 30 de ani. Admirator al lui Le Corbusier şi Frank Lloyd Wright, Carlo Scarpa a introdus în inima Serenissimei un modernism special.
Deşi cele mai multe dintre construcţiile sale se află în regiunea venetă, arhitectul a conceput peisaje, grădini şi clădiri şi pentru alte regiuni ale Italiei, dar şi în Canada, SUA, Arabia Saudită, Franţa, Elveţia. Scarpa este arhitectul secolului al XX-lea care a construit cel mai mult în Veneţia, deşi opera lui este puţin vizibilă în acest oraş.
A lucrat mulți ani pentru celebrul sticlar Venini de la Murano, făcând desene pentru vase, dar şi amenajări ale standurilor expoziţionale. Îndrăgostit de lumină, de culori şi texturi, Scarpa a profitat de această experienţă în domeniul sticlei pe care o considera un „material minunat”. Privirea lui sensibilă asupra trecutului l-a condus în mod natural către conceperea multor aranjamente pentru muzee, cum ar fi „Correr”, „Galeria Academiei”, dar şi Galeria „Uffizi” din Florenţa sau „Galeria Naţională” din Palermo, dar şi pentru săli de expoziţii temporare. Aceste cercetări au dus la spectaculoasa renovare a Muzeului „Castelvecchio” din Verona, capodopera sa în acest domeniu. A încetat din viață pe 28 noiembrie 1978, la Sendai, Japonia.
(diferite surse)
