Şi-a schimbat casa, maşina, şi, după cum glumesc prietenii, i-a mai rămas doar să-şi schimbe soţia. În universul artistic în care trăiesc, extraordinar este faptul că de 21 de ani sunt împreună, de nedespărţit! Deşi artiştii au prin excelenţă un suflet rebel, dornic de libertate, Teodor Niţă nu-şi imaginează viaţa fără Silvia, soţia lui. „Cum să plec sau să mă îndrăgostesc de altă femeie? Tot ce am creat, am creat cu soţia mea! Aş strica un univers întreg!”, mărturiseşte artistul. Şi dacă soţia lui, artista Silvia Niţă, profesor la Facultatea de Arte şi coordonatoarea corului de copii „Allegria”, îl descrie ca pe un bărbat romantic, tandru, sensibil la tot ce se întâmplă în jurul lui, un partener care conferă siguranţă şi stabilitate, un foarte bun bucătar şi un tată minunat, atunci e clar: decanul Facultăţii de Arte din Galaţi este exact profesorul care ne trebuie pentru o lecţie practică de romantism şi succes în căsnicie! Domn’ profesor, aveţi cuvântul...
Inel de logodnă ascuns în bradul de Crăciun
Silvia şi Teodor Niţă s-au cunoscut acum 21 de ani, în corul Teatrului Muzical. Ea avea 20 de ani, el - 23, ea cânta deja în teatru, el abia venise şi primise deja un rol mic. Silviei îi părea rău că băiatul cel nou, frumuşel şi tinerel, în loc să stea la cabina de cor, ca să-l „descoase”, stătea la scenă. Arta i-a unit. Vreme de şapte ani de relaţie, nu au discutat niciodată despre căsătorie, deşi au făcut facultatea şi s-au clădit ca profesionişti împreună. A venit însă Crăciunul din 1996. Erau la Teodor Niţă acasă: cadouri sub brad, familia adunată, colinde. „Toţi îşi primiseră cadourile, mai puţin ea. A rămas puţin uimită, uşor dezamăgită cum de n-a primit nimic! I-am spus să ia un anume globuleţ argintat din brad. Era de fapt o casetă şi în ea era inelul. «Am crezut că n-ai să mai spui niciodată asta», a fost replica ei. Atunci n-a putut vorbi foarte clar, dar pe urmă mi-a spus: «În ce postură m-ai pus, cum puteam faţă de părinţii tăi să te refuz?!» A fost clar unul dintre cele mai romantice momente”, ne-a mărturisit Teodor Niţă şi emoţia amintirii i-a umplut ochii de lacrimi. Îi place să creeze momente speciale, pline de romantism şi, după cum spune, dacă ar fi să le povestească pe toate, ar ieşi un nou serial „Tânăr şi neliniştit”! De-a lungul prieteniei au avut de la nopţi în care îi recita poezii şi seri în care mergeau doar ei doi la restaurant, pentru un pahar de vin şi mult dans.
Maestrul bucătăriei italiene
Pentru familia Niţă, cina este momentul dedicat familiei, când toţi ai casei se adună la masa aranjată după tot tipicul. Pentru că din cauza programului nu prea mai reuşesc să se adune, transformă serile de duminică în momentul festiv al săptămânii, având adesea invitaţi prietenii pentru care familia Niţă este un pol magnetic. Silvia Niţă ne-a mărturisit într-un interviu recent că Teodor este un foarte bun bucătar. Nouă ne-a lăsat gura apă doar ascultându-l povestind despre fripturi cu crustă aromată şi crocantă şi interior fraged, răsfăţate în sosuri inventate într-o îngemănare de gusturi, ierburi aromate şi condimente. Cum familia Niţă e înnebunită după bucătăria italiană, Teodor este un adevărat maestru al reţetelor de pizza şi paste.
Evadare în doi
Maria şi Mihuţ, copiii familiei Niţă, s-au obişnuit să-şi vadă părinţii sărutându-se de fiecare dată când îşi iau rămas-bun ori se reîntâlnesc. Suflete de artişti de 13 şi, respectiv, 11 ani, cei doi au înţeles „evadările” în doi ale părinţilor şi se consolează „Deci n-aveţi loc de noi, iar rămânem cu bunicile”. Se întâmplă o dată sau de două ori pe an, pentru că în rest vacanţele se fac în patru. O amintire splendidă pentru cei doi soţi este plimbarea cu vaporaşul pe Sena, cu şansonete franţuzeşti într-un Paris hibernal, un vis împlinit aşa cum şi-l doreau şi care i-a făcut să se ţină de mână tot drumul. Acum o săptămână, la iniţiativa lui, au evadat din nou, la Iaşi. În pauza unui simpozion s-au plimbat prin Copoul plin de frunze ruginii, pe lângă un Eminescu puţin trist pentru că teiul lui îşi rărea coroana, urmărind joaca porumbeilor.
Doamna cheiasol
Deşi telefonul sună la fel, Teodor ştie că la capătul firului nevăzut e Silvia. Rezonează unul cu celălalt, se simt unul pe celălalt, între ei există o frecvenţă comună. Pe un portativ al relaţiei lor, Silvia, spune Teodor, ar fi, cu siguranţă, cheia sol. „Rotiţa cea mai importantă a angrenajului este soţia. Ea este mama noastră, iubita noastră, soţia şi sclava noastră… nu că nu i-ar face plăcere lucrul acesta! Ea este echilibrul familiei! Nu ştiu cum sunt alţii, dar eu peste umăr mă uit cu mândrie şi cu bucurie că am lăsat ceva în urmă”, spune Teodor Niţă.
Arta naşte artă - Maria şi Mihuţ
Maria Niţă este o pianistă cu multe premii, iar fratele ei Mihuţ joacă în piesa Dramaticului, „Fiarele”. Copiii familiei Niţă sunt foarte talentaţi şi se dedică artei cu pasiune. Tatăl lor se întreabă, uneori dacă le-a făcut un bine ducându-i la Liceul de Artă, îndemnându-i către muzică şi îi chestionează mai în glumă „Tot artă vreţi să faceţi? Nu vreţi şi voi să învăţaţi o meserie?”. Pe de altă parte, mărturiseşte cu mâna pe inimă: „Copiii ne-au împlinit pe noi”.
