Filozoful și scriitorul Emil Cioran s-a născut pe 8 aprilie 1911, la Rășinari, într-o familie de nobili transilvăneni.
A urmat Liceul ”Gheorghe Lazăr” din Sibiu, apoi Facultatea de Filozofie la Universitatea din București, fiind coleg cu Constantin Noica și Mircea Eliade, elev al lui Tudor Vianu și Nae Ionescu. Bun cunoscător al limbii germane, i-a studiat în original pe Kant, Schopenhauer şi Nietzsche. În 1933 a obținut o bursă pentru studii de Filozofie la Berlin.
Prima sa carte apărută în România, ”Pe culmile disperării”, a fost distinsă, în 1934, cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și Premiul Tinerilor Scriitori Români. Apoi au apărut: ”Cartea amăgirilor”, ”Schimbarea la față a României”, ”Lacrimi și Sfinți”.
Întors în țară, a fost un an profesor de filozofie la Liceul “Andrei Şaguna” din Brașov. În 1937, a plecat la Paris cu o bursă a Institutului Francez din București.
În 1940, a început să scrie ”Îndreptar pătimaș”, ultima sa carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei. În 1945, s-a stabilit definitiv în Franța. După retragerea cetățeniei române de către autoritățile comuniste, a trăit la Paris ca apatrid.
A încetat din viață pe 20 iunie 1995, la Paris.
