Canoistul Leon Rotman, primul dublu campion olimpic al României, s-a născut pe 22 iulie 1934, la București.
În adolescență, s-a înscris la secția de lupte greco-romane a Asociației Sportive ”Tânărul dinamovist”, însă, când s-a deschis secția de caiac-canoe și-a găsit adevărata vocație. A început să practice acest sport, mai întâi la caiac, apoi s-a dedicat canoei. Din 1950, a fost legitimat la Dinamo București, unde a evoluat de la juniori la seniori. Primele sale performanțe semnificative au venit sub îndrumarea antrenorului Radu Huţan, în 1954, când a obținut primul titlu de campion național la C1 - 10.000 m, moment definitoriu în cariera sa sportivă.
A fost component al loturilor naționale de caiac-canoe ale României timp de zece ani, din 1954 până în 1964. A participat la două ediții ale Jocurilor Olimpice, obținând rezultate remarcabile.
În perioada comunistă, sportul românesc era influențat de regimul politic, iar deplasările în străinătate și pregătirile pentru competiții erau strict controlate. Deși evreu într-o perioadă marcată de discriminări, Leon Rotman a reușit să se impună prin talent și determinare.
În 1956, la Melbourne, a cucerit două medalii de aur, la C1 - 10.000 m și C1 . 1.000 m, devenind primul dublu campion olimpic al României. În 1960, la Olimpiada de la Roma, a obținut medalia de bronz la C1 - 1.000 m, consolidându-și statutul de legendă a sportului românesc.
După retragerea din activitatea competițională, în 1965, a devenit antrenor, contribuind la formarea noilor generații de sportivi la Școala Sportivă Nr. 2 și la clubul Rapid. A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului și, în anul 2000, a fost decorat cu Ordinul Național „Pentru merit” în grad de ofițer.
