Scriitorul Dumitru Radu Popescu s-a născut pe 19 august 1935, la Păuşa, judeţul Bihor.
A urmat cursurile liceului în Oradea, iar în 1953 a devenit student la Medicină, în Cluj-Napoca, pe care a abandonat-o în anul trei pentru a deveni corector la revista „Steaua din Cluj”. În paralel, s-a înscris la Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii din Cluj-Napoca.
A debutat în 1958 cu volumul de nuvele şi schiţe "Fuga", iar dintre romanele sale mai importante sunt "Vara Oltenilor", "F" (Premiul Uniunii Scriitorilor), "Vânătoarea regală", "O bere pentru calul meu", "Ploile de dincolo de vreme", "Împăratul norilor", "Podul de gheaţă", "Oraşul îngerilor".
A semnat la revistele "Steaua", "Tribuna" şi "Contemporanul" din Cluj, la ultimele două fiind şi redactor-şef.
Romanele sale au fost comparate cu cele din cadrul curentului numit realism magic latino-american, prezentând similitudini cu romanele lui Italo Calvino. Este unul dintre dramaturgii contemporani români extrem de apreciați. Capodoperele sale dramaturgice sunt ”Pasărea Shakespeare”, ”Acești îngeri triști” și ”Piticul din grădina de vară”.
A scris şi piese de teatru, ca "Vara imposibilei iubiri", "Vis", "Aceşti îngeri trişti", "Pădurea cu pupeze", dar şi scenarii de filme, "Prea mic pentru un război aşa de mare", "Duios Anastasia Trecea".
A fost recompensat cu Premiul Uniunii Scriitorilor şi cu Premiul I.L. Caragiale al Academiei în 1970.
A fost preşedinte al Uniunii Scriitorilor din 1981 până în 1989, iar din 24 octombrie 1997, membru corespondent al Academiei Române.
Din 2006, a fost membru titular al Academiei Române, director general al Editurii Academiei Române şi vicepreşedinte al Consiliului ştiinţific editorial.
A încetat din viață pe 2 ianuarie 2023, la București.
(diferite surse)
