Leonard Bernstein, compozitor, dirijor și pianist american, s-a născut pe 25 august 1918, la Lawrence(d), Massachusetts, din părinți imigranți ruso-evrei. Darul său special de a face o punte între sala de concert și lumea de pe Broadway l-a făcut una dintre cele mai strălucitoare figuri muzicale ale vremurilor sale. S-a îndrăgostit de muzică după ce o rudă a oferit familiei sale un pian vechi şi a început să ia lecții la șaisprezece ani. A studiat la Boston Latin School, apoi business la Universitatea Harvard. Pregătirea sa muzicală serioasă a început în 1939 la Institutul Curtis. În 1940, la
Festivalul de Muzică din Berkshire, l-a întâlnit pe Serge Koussevitsky, mentorul său principal în primii săi ani. La recomandarea acestuia, Artur Rodzinski l-a numit pe Bernstein dirijor asistent la Filarmonica din New York. A fost dirijor invitat al orchestrei majore din Statele Unite, iar în 1958 a devenit director muzical al Filarmonicii din New York. Deşi nu a susținut niciodată un recital solo, a fost recunoscut ca pianist datorită aparițiilor sale ca dirijor-pianist în interpretarea concertelor de Mozart și a Concertului Ravel în sol. În calitate de compozitor, Bernstein a fost o figură controversată. Lucrările sale mari, inclusiv simfoniile ”Ieremia”, ”Age of Anxiety” și ”Kaddish”, nu sunt considerate capodopere. Cu toate acestea, opera sa este modelată cu pricepere și arată sensibilitatea lui la micile schimbări ale varietății muzicale. ”Vivid On the Town” și ”Wonderful Town” au fost urmate de ”Candide”, care, deși nu este un succes de box-office, este considerat de mulți drept cea mai originală partitură a lui Bernstein.
Muzica lui Bernstein, cu contrastele sale puternice de violență și tandrețe, contribuie în a-i asigura locul în istoria teatrului muzical american. Rolul său de educator, la seminarele de la Universitatea Brandeis (1952-1957), nu trebuie trecut cu vederea. A găsit o audiență și mai mare prin intermediul televiziunii. Bernstein a avut cel mai mare impact ca dirijor. Aparițiile sale în străinătate, cu sau fără Filarmonică, au provocat o emoție apropiată de frenezie, în parte datorată energiei și emoției sale. Este unanim acceptat că interpretările de sub bagheta sa ale partiturilor americane din secolul al XX-lea au arătat o dăruire și o autoritate rareori abordate de alți dirijori ai timpului său. Spectacolele și înregistrările sale au dus, de asemenea, la o renaștere a interesului pentru muzica compozitorului austriac Gustav Mahler (1860–1911).
A încetat din viață pe 14 octombrie 1990, la New York.
(diferite surse)
