Matematicianul Miron Nicolescu s-a născut pe 27 august 1903, la Giurgiu.
A urmat cursurile Liceului ”Matei Basarab” din București, apoi pe ale Facultăţii de Matematică a Universității București, după care, în 1924, a plecat la Paris, unde s-a înscris la École Normale Supérieure și la Sorbona. În 1928 și-a luat doctoratul, cu teza „Fonctions complexes dans le plan et dans l'espace”, sub îndrumarea lui Paul Montel.
După întoarcerea în România, a fost conferenţiar suplinitor de matematici generale (1928-1929), docent de analiză matematică (1929-1931), conferenţiar definitiv (1931-1933) şi profesor de geometrie analitică (1933-1940) la Universitatea din Cernăuţi. A fost ulterior profesor titular de geometrie analitică la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti (1940-1941), apoi profesor de calcul diferenţial şi integral (din 1941).
Devine șef al Catedrei de Calcul Diferenţial şi Integral şi al Catedrei de Analiză Matematică la Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti (din 1941), apoi, din 1973, profesor consultant; director al Institutului de Matematică al Academiei Române (1963-1973); secretar general şi subsecretar de stat la Ministerul Învăţământului (1946-1948).
Creator al şcolii române de analiză matematică, Miron Nicolescu a lăsat însemnate contribuţii în: teoria derivatei alveolare, teoria funcţiilor poliarmonice, teoria funcţiilor policalorice, teoria măsurii Jordan, analiza hiperbolică, analiticitate în algebre normate etc.
A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935 și membru titular începând cu 28 mai 1938.
În 1936 este ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 1953, membru titular. În 1963 a devenit director al Institutului de Matematică al Academiei Române. Din 1966 a fost președinte al Academiei Române.
La Congresul Internațional al Matematicienilor de la Vancouver, Canada, în 1974, a fost ales vicepreședinte al „International Mathematical Union”.
La Giurgiu există o stradă care-i poartă numele.
A fost distins cu Ordinul „Coroana României” în grad de „Mare Ofițer” (1947), Ordinul Muncii clasa I, titlul de Om de Știință Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite în activitatea științifică”, Ordinul „Meritul Științific” clasa I (26 septembrie 1966) „pentru merite deosebite în activitatea științifică, cu prilejul Centenarului Academiei Republicii Socialiste România” etc.
A fost și laureat al Premiului de Stat.
A încetat din viață pe 30 iunie 1975, la Bucureşti.
(diferite surse)
