Anton Naum, poet junimist şi profesor universitar, s-a născut pe 17 ianuarie 1829, la Iași, într-o familie de macedoneni.
A urmat studii la Academia Mihăileană din Iași, iar mai târziu, după pierderea părinților, și-a continuat educația la Paris, unde a frecventat Facultatea de Litere și Collège de France.
La întoarcerea în țară, a predat istorie și franceză în diverse instituții din Iași. În 1897, a fost numit profesor de limba franceză la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași, unde a predat până în 1907, când s-a pensionat. În timpul carierei universitare, a publicat un manual de ”Istoria limbii și literaturii franceze”.
A fost membru activ al Societății literare „Junimea” din 1872 și colaborator constant al revistei „Convorbiri literare”. A debutat cu traduceri din lirica franceză și a continuat să publice poezii proprii, fiind apreciat pentru opera sa, în care temele biblice și religioase aveau un loc central. Printre cele mai importante lucrări ale sale se numără volumul de poezii „Versuri” (1890) și epopeea eroi-comică „Povestea vulpei” (1903).
În 1893, a devenit membru al Academiei Române, susținut de Titu Maiorescu.
A încetat din viață pe 28 august 1917, la Păcurari.
(diferite surse)
