Fizicianul Ștefan Vencov s-a născut pe 17 noiembrie 1899, la Buzău. A urmat studii medii la Buzău și superioare la București, unde și-a luat licența în Științe. După absolvire, în 1925, a plecat la Paris, pentru o specializare.
În 1923, și-a susținut teza de doctorat, ”Descărcări prin șoc electronic în hidrogen”, la Sorbona.
Întors în România, a devenit asistent și ulterior șef de lucrări la Laboratorul de Optică al Facultății de Științe din București.
În 1941, a fost numit conferențiar suplinitor de Fizică și Metrologie la Facultatea de Agronomie din București, iar din 1943 a devenit conferențiar suplinitor la Catedra de Fizică Experimentală a Institutului Politehnic din București.
Între 1944 și 1948, a fost conferențiar definitiv la aceeași catedră, iar din 1948 a fost numit profesor de Fizică Tehnică. Din 1951, a ocupat funcția de rector al Institutului Politehnic, iar din 1948 a fost și profesor la Institutul de Petrol și Gaze.
A contribuit la înființarea Laboratorului de Fizică experimentală de la Roșu, lângă București. În 1943, a fost ales membru al Academiei de Științe a României. A încetat din viață pe 8 septembrie 1955, la Karl-Marx-Stadt, Germania.
(diferite surse)
