Artistă plastică, scriitoare, traducătoare și scenografă, Margareta Sterian s-a născut pe 16 martie 1897, la Buzău.
A urmat cursurile liceale ale școlii evanghelice din București, avându-l profesor de limba română pe Ioan Slavici. În anii 1925-1929, a studiat pictura la Paris, la Academia "Ranson", iar la École du Louvre a studiat istoria picturii și istoria sculpturii. Mediul artistic parizian și-a pus semnificativ amprenta asupra viziunii sale artistice. În 1929, s-a întors la București, unde a participat la campania lui Dimitrie Gusti, în urma căreia a realizat ciclul ”Copiii din Drăguș”, lucrări expuse la prima sa expoziție personală, de la Sala "Mozart".
În perioada războiului, din cauza originii evreiești, a fost exclusă din viața publică și i-au fost confiscate locuința și o parte din avere.
Debutul său editorial a avut loc în 1945, cu „Poezii”. Au urmat „Poeme” (1969), „Evocări de călătorie” şi romanul „Castelul de apă”. A semnat, de asemenea, traduceri din engleză ale unor opere esenţiale.
A încetat din viață pe 9 septembrie 1992, la Kfar Saba, Israel.
