Poetul şi eseistul Vasile Posteucă s-a născut pe 10 septembrie 1912, la Stăneştii de Jos, județul Rădăuți (azi, Cernăuţi, Ucraina). A fost unul dintre fondatorii grupării cernăuţene „Iconar”, care a activat în perioada interbelică.
Și-a făcut studiile secundare ca bursier la liceul din Siret, iar pe cele de Litere, la Universitatea din Cernăuţi. A debutat cu două poeme în revista „Junimea literară” din Cernăuți.
A fost vicepreședinte al Centrului studențesc din Cernăuți, dând dovadă de cel mai înfocat românism cu prilejul manifestărilor și congreselor studențești. În 1936, a organizat primul Congres al Studențimii Bucovinene și a fost delegat timp de trei ani la Uniunea Studenților.
A colaborat intens cu revistele „Iconar”, „Glasul Bucovinei”, „Convorbiri literare” etc.
După evenimentele din august 1944, când România a fost invadată de Armata Roşie, poetul a emigrat.
Începând din 1948, a colaborat la revistele: “Luceafărul” (Paris); “Dacia” (Brazilia); “Înșir’te Mărgărite” (Brazilia); “Cetatea Luminii” (Brazilia); “Arc” (Montreal, Canada); “Cuvântul în Exil” (Freissing, Germania); “Vers” (SUA); “Revista Scriitorilor Români” (Munchen); “Libertatea” (Madrid). În Canada, la Toronto, a obținut titlul de Master of Arts în 1953, iar în 1962, titlul de doctor în Litere.
În 1962, a obținut doctoratul la Universitatea din Toronto (Canada), iar din noiembrie 1966 a fost profesor universitar la Universitatea din Mankato, Minneapolis.
Împreună cu Nicolae Petra, a înfiinţat şi a condus revista iconaristă „Drum”, care a apărut în Mexic, în perioada 1963-1972.
Începând cu anii '90, graţie regretatului ziarist nord-bucovinean Ion Creţu, la Cernăuți au apărut câteva volume ale scrierilor lui Vasile Posteucă.
Dintre operele sale, amintim: “Emanoil Grigorovitza”, “Cântece fără țară”, volum rămas în manuscris (a fost interzisă publicarea din ordinul prim-ministrului Armand Călinescu, pentru aluzii la adresa regelui Carol al II-lea); “Bandiții”; “Poezii “(dedicate Bucovinei, apărute într-un volum din “Convorbiri literare”); “Poeme fără țară”; “Carte de cântece românești”; “Icoane de dor”; “Cântece din fluier”; “Catapeteasma bucovineană” (lucrarea lui poetică cea mai amplă); “În marea și-n mormintele din noi”; “Băiatul drumului” (manuscris de roman autobiografic neterminat); “Poeme din închisori” etc.
În satul său natal, în faţa școlii cu predare în limba română din Stăneștii Hlibocii, i s-a ridicat un bust.
A încetat din viață pe 6 decembrie 1972, la Chicago.
(diferite surse)
