Jucător şi antrenor de handbal german de origine română, Josef Jakob s-a născut pe 11 septembrie 1939, în satul Carani, comuna Sânandrei, judeţul Timiș.
A început handbalul în perioada școlii generale, pe care a urmat-o la Carani. Saltul către sportul de performanță l-a făcut prin mutarea la Timișoara, unde a urmat cursurile Liceului Pedagogic. La nici 16 ani, antrenorul Alexander Hof-Codreanu l-a remarcat în aprigele meciuri din curtea școlii și l-a legitimat la Electromotor. A jucat apoi la Progresul şi Tehnometal, ambele din Timișoara, a fost convocat la echipa națională de tineret, cu ocazia unui turneu în Polonia. Cu Josef Jakob în prim-plan, Tehnometal Timișoara a încheiat ediția 1960-1961 pe locul 3, în urma campioanei Dinamo Bucureşti și a Științei Timișoara.
În 1962, Steaua l-a convins să evolueze pentru clubul militar, la Spartachiadă. Cu gruparea roș-albastră, la care a evoluat până în 1971, a cucerit șase titluri naționale și o Cupă a Campionilor Europeni, în 1968.
Transferul la clubul militar i-a deschis și drumul către naționala de seniori, fiind titular în echipa campioană mondială din 1964, turneu în care titlul de golgheter a fost câștigat de un alt timişorean, Hansi Moser. În 1968, Josef Jakob a fost selectat în echipa lumii, împreună cu Gheorghe Gruia, fiind desemnat și cea mai bună extremă dreapta a planetei. Pentru echipa națională a României, Jakob a jucat 45 de meciuri și a marcat 121 de goluri.
În 1971, i s-a permis să activeze la gruparea vest-germană LTV Wuppertal, unde a fost antrenor-jucător. Odată plecat în Germania, a decis să nu se mai întoarcă în România. Comuniștii l-au condamnat la cinci ani de închisoare, pentru dezertare, iar numele său a fost șters din analele handbalului românesc. Statul român i-a recunoscut meritele sportive abia la 20 de ani de la căderea comunismului, Josef Jakob primind, în 2009, Ordinul Meritul Sportiv clasa a II-a.
