Petre Andrei, sociolog, filosof, profesor și politician, s-a născut pe 29 iunie 1891, la Brăila.
A urmat Liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila, apoi cursurile Facultății de Litere și Filosofie ale Universității din Iași. A obținut burse la Universitatea din Berlin și la Universitatea din Leipzig.
S-a înrolat ca voluntar în Primul Război Mondial, participând la luptele de la Oituz, Slănic și Valea Cașinului, în care s-a distins prin acte de bravură, fiind decorat cu „Steaua României”, „Coroana României” și „Crucea de război cu bare”.
În 1922, a ocupat, prin concurs, postul de profesor la Catedra de Sociologie a Universității din Iași, după plecarea lui Dimitrie Gusti la București. Între 1922-1927, a fost director al Bibliotecii Universității.
S-a alăturat Partidului Național Țărănesc, iar în perioada 1928-1933 a fost deputat și ministru al Educației Naționale (1938-1940), inițiind o lege de organizare a învățământului superior.
A încetat din viață pe 4 octombrie 1940, la Iași.
(diferite surse)
