Violonistul român de etnie romă Ion Voicu s-a născut pe 8 octombrie 1923, la București, într-o familie de muzicieni.
La 14 ani, a fost admis la Academia Regală de Muzică din București și a absolvit cursul de șapte ani în doar doi ani. Debutând pe scena Ateneului Român la 18 ani, Ion Voicu a fost remarcat de George Enescu, care, impresionat de talentul său, i-a acordat lecții particulare. După câştigarea Premiului "Enescu-Menuhin" în 1946, Ion Voicu a plecat, pentru a-și aprofunda studiile, mai întâi în Elveţia, apoi în Rusia, la Conservatorul "Ceaikovski", unde l-a avut profesor pe un alt mare maestru al viorii, David Oistrah.
În cadrul orchestrei simfonice a Radiodifuziunii Române, apoi ca solist al Filarmonicii "George Enescu", Ion Voicu a susținut sute de concerte în întreaga lume: Paris, New York, Londra, Roma, Viena, Tokyo sau Berlin. Sunetul viorii sale a putut fi auzit pe cele mai mari scene ale lumii, precum: Wigmore Hall, Royal Albert Hall, Royal Festival Hall, Carnegie Hall New York, Teatro alla Scala, Salle Pleyel, Palais de Chaillot, Salle Goveau, Musikverein Viena, Teatro Colon din Buenos Aires, Beethoven Hallem Coloni Saal din Leningrad (Sankt Petersburg), Sala Conservatorului din Moscova.
În cei 50 de ani de carieră, numele său a fost menționat în numeroase publicații de specialitate, atât în România cât și în străinătate, iar experiența sa artistică a fost valorificată prin prezența în calitate de membru în juriile concursurilor: J. Thibaud - Paris, P.I. Ceaikovski - Moscova, Bach - Leipzig, Carl Flesch - Londra, Jean Sibelius - Helsinki. A primit numeroase premii, medalii și distincții străine, ca Medalia "Eugene Ysaye" și "Medalia de Aur" a Academiei Franceze, al cărei membru a fost. I s-a acordat, în țară, distincția de Cetățean de Onoare al Municipiului București și Diploma de Onoare a Ministerului Culturii.
Statul român i-a dat în folosință o vioară "Stradivarius", fabricată în 1702.
A fost directorul Filarmonicii "George Enescu" din București, dar și fondatorul "Orchestrei de Cameră din București" în 1969. A înființat Fundația Internațională "Ion Voicu", cu o importantă contribuție la promovarea tinerelor talente din domeniile artei și culturii. Intrând fără îndoială în istoria muzicii naționale și internaționale din a doua jumătate a secolului XX, Ion Voicu rămâne un nume reprezentativ al școlii interpretative românești.
A încetat din viață pe 24 februarie 1997, la București.
