Sărbătorit pe 31 octombrie, Halloween nu este doar o noapte a dovlecilor sculptați și a costumelor înfricoșătoare. Privită prin prisma istoriei, această zi reprezintă un adevărat palimpsest cultural, în care se suprapun tradiții antice, ritualuri religioase și expresii literare.
Originile sale se află în festivalul Samhain al celților, care marca sfârșitul sezonului de recoltă și începutul iernii. În acea noapte, granița dintre lumea celor vii și cea a morților era considerată subțire, iar focurile aprinse și măștile purtate de comunitate aveau rolul de a alunga spiritele malefice. Aceasta nu era doar superstiție, ci un ritual colectiv, prin care frica și necunoscutul erau înțelese și gestionate.
Papa Grigore al IV-lea a decis, în anul 835, ca pe data de 1 noiembrie să fie celebrată Ziua Tuturor Sfinților. Odată cu creștinarea Europei, Samhain a fost integrat în calendarul creștin sub forma All Hallows’ Eve (Ajunul Zilei Tuturor Sfinților), astfel apărând mai târziu denumirea de Halloween.
Migrațiile irlandeze din secolul al XIX-lea au dus tradiția în America de Nord, unde a evoluat într-o sărbătoare mai festivă, comunitară și comercială, dar păstrând simbolismul inițial: confruntarea cu frica și celebrarea trecerii dintre lumi. Oamenii au încetat să danseze în jurul focului și să facă sacrificii, dar au continuat să facă totuși lanterne fanteziste din dovleci, au aprins lumânări, s-au îmbrăcat în costume specifice și s-au distrat toată noaptea.
Literatura și folclorul au preluat aceste teme nocturne și misterioase. Povestirile gotice și romanele horror, de la Mary Shelley („Frankenstein”) la Bram Stoker („Dracula”) sau Edgar Allan Poe („Povestiri fantastice”), oglindesc tensiunile dintre viață și moarte, dintre văzut și nevăzut. Chiar și Washington Irving, cu „Legenda lui Sleepy Hollow”, aduce un strop de umor negru peste frica ancestrală a nopților de toamnă.
Astăzi, Halloween rămâne o combinație de tradiție, literatură și divertisment. Dincolo de lumini colorate și râsete, sărbătoarea continuă să fie un ritual cultural, un dialog între trecut și prezent, între frică și fascinație, o incursiune în istoria și simbolismul umanității, care ne amintește că necunoscutul continuă să ne captiveze, chiar și după două milenii.
