Friedrich Schiller, poet, dramaturg și filozof german, s-a născut pe 10 noiembrie 1759, în Marbach am Neckar, în Ducatul Württemberg.
A urmat cursurile unei școli din Ludwigsburg, unde i-a studiat intens pe clasicii latini (Ovidiu, Horațiu, Virgiliu, Cicero). În 1773, la vârsta de 14 ani, a urmat studii la Academia de Medicină din Stuttgart. După opt ani, a devenit medic militar al unui regiment din Württemberg. Şi-a continuat studiile în domeniul filozofiei și istoriei universale, aprofundând ideile iluminismului german și gândirea lui Kant și a altor filosofi contemporani. Această formare i-a permis să îmbine talentul literar cu reflecția filosofică, construind opere care explorează libertatea, moralitatea și natura umană.
Operele lui Shakespeare, J.J. Rousseau și ale poeților germani aparținând mișcării ”Sturm und Drang” au influențat începuturile literare ale lui Schiller, al cărui spirit nonconformist găsește ecou în frământările sociale ale timpului. S-a impus prin dramele sale de revoltă împotriva tiraniei, prin balade, studii de estetică și lucrări de istorie.
A devenit celebru pentru piesele de teatru „Hoții”, „Intrigă și iubire” și trilogia istorică „Wallenstein”, prin care a explorat teme universale precum conflictul între individ și autoritate, dragostea și onoarea, precum și dilemele morale ale puterii politice. De asemenea, poeziile sale, inclusiv „Către bucurie”, ulterior pusă pe muzică de Beethoven în Simfonia a IX-a, au rămas un simbol al idealurilor umanității și fraternității universale. În perioada 1780-1805, Schiller a tradus, pentru Teatrul din Weimar, piesele „Macbeth”, de Shakespeare, „Turandot” de Gozzi, „Parazitul” şi „Nepotul de unchi” de Picard.
Prin scrierile sale, Schiller a influențat profund literatura europeană și teatrul romantic, punând bazele unei gândiri critice asupra societății. Iar prin multele sale scrieri filosofice și studii istorice și-a pus amprenta asupra unor generații întregi de scriitori, filozofi și artiști. Opera sa reflectă un angajament profund pentru libertate, moralitate și estetica clasică, rămânând relevantă și astăzi în studiile literare și filosofice și continuând să fie celebrată în întreaga lume pentru profunzimea ideilor și frumusețea expresiei artistice. Din 1934, Universitatea din Jena îi poartă numele.
A încetat din viață pe 9 mai 1805, la Weimar.
