Petre Țuțea, economist, eseist, filosof, jurist, politician și publicist, s-a născut pe 6 octombrie 1902, la Boteni, județul Argeș.
După 1989, a devenit un simbol al rezistenței spirituale, fiind redescoperit ca un model de integritate și curaj intelectual.
Formarea sa a fost influențată de studiul filosofiei clasice, în special Platon, ale cărui idei le-a comentat în scrierile sale. Gânditorul a fost un cunoscător al filosofiei germane, studiind opera lui Kant și Hegel, deși a criticat ulterior filosofia modernă pentru îndepărtarea de valorile religioase și tradiționale.
Și-a petrecut în închisoare aproape două decenii din viață, fiind deținut la: Malmaison, Aiud, Jilava și Ocnele Mari, poate cele mai dure închisori ale regimului comunist.
Detenția a fost o perioadă de transformare spirituală profundă, consolidându-i credința creștină și inspirându-i cele mai valoroase reflecții filosofice.
Dintre lucrările sale, amintim: "Omul - tratat de antropologie creștină", "Între Dumnezeu și neamul meu", "322 de vorbe memorabile", "Filozofia nuanțelor: Eseuri, Portrete, Corespondență" etc.
A încetat din viață pe 3 decembrie 1991, la București.
