Supranumită „Prinţesa Inefabilului“, frumoasa actriţă Clody Bertola a avut o viaţă al cărei scenariu depăşeşte toate filmele şi piesele de teatru în care a jucat. A fost căsătorită de trei ori, iar doi dintre soţii săi au fost Liviu Ciulei, mai mic cu 10 ani, şi Lucian Pintilie, mai tânăr cu 20 de ani.
Clody Bertola s-a născut pe 12 august 1913 la București, având origini italiene, franceze şi germane. Copilăria şi-a petrecut-o la moșia familiei de la Chiţorani, un loc despre care va spune toată viața că fost cel mai îndrăgit de pe pământ, având în permanență nostalgia acelei lumi care a dispărut odată cu copilăria.
A absolvit Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti la clasa lui Ion Manolescu, în 1936, cu piesa „Sfânta Ioana”. Șase ani mai târziu, a primit rolul Katerina din Frații Karamazov, jucat alături de Tony Bulandra, apoi s-a produs întâlnirea lui Clody cu Liviu Ciulei, pe atunci student la Arhitectură și la Conservator.
Cei doi au înființat Teatrul Odeon, în 1947, devenit în scurt timp celebru datorită artiștilor care li s-au alăturat: George Calboreanu, Nicolae Tomazoglu, Corina Constantinescu, Dan Nasta, Jeni Arnotă, lucrând toți sub coordonarea Mariettei Sadova.
Pentru Clody Bertola a urmat o carieră fabuloasă, a jucat pe scenele Teatrului Bulandra, la Comedie, la Teatrul Naţional şi la Teatrul Mic din Bucureşti, în piese remarcabile ale unor clasici, printre care Anton Pavlovici Cehov, Lev Tolstoi, John Grisham, George Bernard Shaw, Tennessee Williams, Bertolt Brecht, Friedrich Dürrenmatt, Paul Foster, Eugene O’Neill.
Clody a excelat în „montările-capodoperă” ale celor doi soţi ai săi, Rosalinda din „Cum vă place” de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei (1961) şi Ranevskaia din „Livada cu vişini” de A. P. Cehov, regia Lucian Pintilie (1967), două montări care au revoluţionat teatrul românesc.
Pierderea vederii a despărţit-o brusc pe Clody Bertola de scenă, iar în ultimii ani de viaţă, pe care i-a petrecut oarbă, a suferit cumplit din cauza durerilor provocate de o nevralgie de trigemen.
A murit în anul 2007, în noaptea de 27 spre 28 decembrie, la 94 de ani, iar prin testament, a dorit ca la înmormântarea ei să vorbească doi colegi la care a ţinut enorm, pe care îi considera „fiii“ săi, Victor Rebengiuc şi Florian Pittiş. Cei doi i-au fost alături în distribuţia spectacolului care a făcut istorie în teatrul românesc, „Lungul drum al zilei către noapte“, de Eugene O’Neill, montat în 1976 de Liviu Ciulei, la Teatrul "Bulandra". Cei doi actori jucau în spectacol chiar rolurile fiilor eroinei principale. Florian Pititş murise însă cu doar câteva luni înaintea ei.
(surse online)
