Medicul şi microbiologul Ion Cantacuzino s-a născut pe 25 noiembrie 1863, la Bucureşti. A fost fondatorul şcolii româneşti de imunologie şi patologie experimentală.
Profesor universitar şi membru al Academiei Române, a studiat la Paris, urmând cursurile a trei facultăţi: Știinţe ale naturii, Filozofie şi Medicină.
A revenit în ţară în 1907 şi a pus bazele unui sistem public de sănătate, urmând modelul din ţările occidentale. O parte dintre principiile de organizare şi funcţionare implementate de Cantacuzino în sistemul de sănătate se regăsesc şi astăzi în legislaţie.
Întreaga sa viața a fost dedicată asigurării protecției intereselor esențiale ale siguranței stării de sănătate a populației, dezvoltării științelor medicale, în general, și prevenirea și combaterea bolilor infecțioase, în special.
Om de mare cultură, colecționar de prestigiu, el și-a adus contribuția la modernizarea României prin participarea la elaborarea Legii Sanitare din 1910 și a Constituției din 1923.
A încetat din viață pe 14 ianuarie 1934, la București.
