Anton Holban, scriitor, romancier și eseist, s-a născut pe 10 februarie 1902, la Huși.
A urmat studii la Fălticeni şi Focşani, trăind în casa unchiului său, Eugen Lovinescu. S-a înscris la Facultatea de Litere din Bucureşti, la specializarea Limba şi literatura franceză. A petrecut o perioadă în Franţa, unde a avut două încercări de doctorat, dar s-a întors în ţară fără să-şi fi finalizat teza. A fost profesor de Limba franceză, iniţial în Galaţi, apoi în Capitală.
A fost membru în consiliul director al revistei ”Sburătorul”, condusă de Eugen Lovinescu. Încă din această perioadă, a fost un adept al „citadinizării literaturii”.
În 1929 a apărut ”Romanul lui Mirel”, prima sa încercare în proza extinsă. Tot atunci a fost inclusă în repertoriul Teatrului Naţional piesa ”Oameni feluriţi”, scrisă la 19 ani. În 1931, a publicat romanul ”O moarte care nu dovedeşte nimic”.
În decembrie 1934 a apărut romanul ”Ioana” şi în acelaşi an a primit o menţiune pentru piesa într-un act ”Rătăciri”.
A încetat din viață pe 15 ianuarie 1937, la București, în urma unei operaţii de apendicită.
