Hai la un balsam semantic,/ lung de-o zi şi lat de-o noapte,
tras de două ori ş-o dată/ şi sfinţit de patru ori...
te aştept la ora şase,/ cu tramvaiul zero şapte,
stau pe Viei, trei spre zece,/ partea dreaptă, cum cobori
şi arunci un ochi nostalgic/ în salcâmul de la poartă,
plin cu păsări înmulţite/ până dincolo de nori!
Am de toate pregătite,/ tot semantice şi fine,
am dulceaţă de cireşe,/ tot semantică şi ea,
dar amară ca o Viaţă/ când tramvaiul nu mai vine
că i-i vatmanul în grevă/ până când se va-ntâmpla
jos măgarul de pe capră,/ muncă mică, leafă mare...
foaie verde păcăleală,/ uite-aşa şi iar aşa!
Hai să regăsim onoarea/ paradigmelor uitate
printre colburi strânse-n colţuri,/ prin cotloane, prin firide,
printre-atâtea şi atâtea/ manuscrise luminate
şi purtând pe frunte-ndemnul:/ bate şi se va deschide!
