Prozatorul și dramaturgul Mihail Drumeș, unul dintre cei mai citiți scriitori din perioada interbelică, s-a născut pe 26 noiembrie 1901, la Ohrid, Macedonia. Ulterior familia lui s-a stabilit în Oltenia.
A urmat cursurile primare la Balș, apoi la Colegiul Național ”Carol I” din Craiova. În 1928, a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, lucrând în învățământul superior până în 1937.
A publicat încă de când era elev de liceu, în revista "Licurici", pe care a condus-o în perioada 1914-1916. În anii 1922-1924, Teatrul Național din Craiova i-a înscris în repertoriu piesa ”Rămășagul”, care nu a văzut, însă, lumina rampei.
A debutat editorial în 1927, cu volumul de proză ”Capcana”, iar în 1929 a publicat ”Cazul Magheru”, cu care și-a câștigat popularitatea.
În 1936, a publicat celebrele romane ”Invitație la vals”, apărut în peste 35 de ediții, și ”Scrisoare de dragoste”. După zece ani, în 1946, a apărut prima ediție a romanului ”Elevul Dima dintr-a șaptea”.
Opera sa a cunoscut un mare număr de versiuni în diferite limbi.
A încetat din viață pe 27 februarie 1982, la București.
