Enrico Caruso, unul dintre cei mai faimoși tenori din istorie, s-a născut pe 25 februarie 1873, la Napoli, într-o familie modestă.
Calitățile sale vocale s-au evidențiat de timpuriu, în copilărie cântând într-un cor al bisericii locale.
Pentru a-şi sprijini familia, a fost ajutor de mecanic, lucrând alături de tatăl său, apoi a cântat, de la 11 ani, la nunți și estrade, având un real succes.
La 18 ani, şi-a început lecţiile de canto cu Guglielmo Vergine, cel mai bun maestro di canto din Napoli. Timp de trei ani, nu a putut face decât vocalize sub directa supraveghere a profesorului, pentru a stabiliza acutele, atât de importante la un tenor. În felul acesta a ajuns la tehnica fără precedent a vocii sale, cu o frazare clară şi precisă.
În 1895, la 22 de ani, a debutat în etapa profesională a carierei sale, la Teatro Nuovo din Napoli, în opera „L’Amico Francesco”, de Mario Morelli.
Au urmat angajamente în teatre de operă provinciale și a primit sprijin de la dirijorul și profesorul de voce Vincenzo Lombardi, care i-a îmbunătățit notele înalte și i-a şlefuit stilul.
În ultimii ani ai secolului al XIX-lea, Caruso a apărut pe scenele lirice din Italia, iar în 1900 a fost recompensat cu un contract pentru a cânta la „La Scala”, unde a debutat în rolul lui Rodolfo din partitura lui Giacomo Puccini „La bohème”, cu Arturo Toscanini la pupitrul dirijoral.
Apoi a venit rândul publicului din Monte Carlo, Varșovia și Buenos Aires să-l admire şi să-l aprecieze. Caruso a apărut şi în fața țarului și a aristocrației ruse la Teatrul ”Mariinski” din Sankt Petersburg și la Teatrul "Balşoi" din Moscova, într-o campanie de turnee ale artiştilor lirici italieni de primă clasă.
A cântat apoi la Royal Opera House din Londra şi la Teatrul ”Colon” din Buenos Aires.
A debutat la Metropolitan Opera în New York, având aici 863 de apariții, cifră-record, fiind cel mai apreciat tenor la această Operă, cu 18 sezoane în care a apărut pe scenă.
A cântat compoziţii ale unor mari muzicieni, ca Leoncavallo, Mascagni sau Puccini, iar faima sa continuă și astăzi, datorită numeroaselor înregistrări pe care le-a realizat, care constituie şi acum surse de studiu pentru școala de bel-canto.
A avut și un repertoriu de serenade și canțonete, pe care le cânta “bis”. Remarcabile sunt şi duetele pe care le-a realizat cu soprana de origine română Haricleea Darclee.
A obţinut Premiul Grammy pentru întreaga carieră şi are o stea pe Hollywood Walk of Fame.
A încetat din viață pe 2 august 1921, la Napoli.
