Paul Zarifopol, eseist și critic literar, s-a născut pe 30 noiembrie 1874, la Iași.
A urmat cursurile Facultății de Litere a Universității din Iași, apoi a plecat în Germania, pentru studii de filologie și filosofie, luându-și doctoratul, în 1904, la Halle. S-a stabilit apoi la Leipzig, unde l-a cunoscut pe I.L. Caragiale.
În 1915, s-a întors în țară, iar în 1928 s-a stabilit la București.
În 1933, a fost numit redactor-șef la "Revista Fundațiilor Regale".
A debutat în revista "Arhiva", în 1897. A colaborat la "Cronica", "Viața românească", "Adevărul literar și artistic" ș.a.
A alcătuit ediția critică a "Operelor" lui I.L. Caragiale - lucrare distinsă în 1932 cu Premiul Societății Scriitorilor Români. A publicat și alte studii consacrate marelui dramaturg.
Postum i-a apărut volumul "Pentru arta literară", cea mai importantă lucrare a sa.
De o extraordinară erudiție, Paul Zarifopol a asigurat un suport filozofic analizelor sale, vorbind despre distincția dintre eul social, condiționat istoric, și eul profund, dintre unitate și diversitate, recunoscând aici cu ușurință amprenta intuiționismului bergsonian și a freudismului.
A încetat din viață pe 1 mai 1934, la București.
