Sidney Altman, specialist canadian în biologia moleculară, s-a născut pe 7 mai 1939, la Montréal, într-o familie evreiască.
Și-a început studiile universitare în SUA, urmând Fizica la prestigiosul Massachusetts Institute of Technology (MIT), apoi și-a continuat studiile postuniversitare în Fizică la Universitatea Columbia, însă a renunțat, fiind nemulțumit de lipsa de acces la cercetarea experimentală. Ulterior, s-a reorientat către biofizică, obținând în 1967 doctoratul la Universitatea din Colorado.
A urmat stagii de cercetare la Universitatea Harvard și la Laboratorul MRC de Biologie Moleculară din Cambridge, Anglia. Aici a început lucrările care au dus la descoperirea și studiul RNazei P, o ribozimă esențială în procesarea moleculelor de ARN de transfer.
În 1971, a devenit profesor asistent la Universitatea Yale, unde a avut o carieră academică remarcabilă: a fost profesor titular, a condus departamentul între 1983-1985, iar în perioada 1985-1989 a fost decan al Yale College. A revenit apoi la activitatea didactică și de cercetare.
În 1989, a primit Premiul Nobel pentru Chimie, împreună cu Thomas Cech, pentru descoperirea proprietăților catalitice ale ARN-ului. În mod revoluționar, cercetările sale au demonstrat că ARN-ul nu este doar un purtător de informație genetică, ci poate acționa și ca enzimă, catalizând reacții biochimice. Concret, Altman a descoperit că subunitatea ARN a RNazei P, o ribonucleoproteină implicată în maturarea moleculelor de ARNt la bacterii, este capabilă să catalizeze reacția de procesare chiar și în absența componentei proteice - o revelație majoră în biologia moleculară. Ulterior, el a arătat că, în organismele eucariote, proteinele sunt esențiale pentru activitatea catalitică a RNazei P.
Pe parcursul carierei sale, a fost ales membru al unor prestigioase instituții științifice, printre care: Academia Americană de Arte și Științe, Academia Națională de Științe a SUA, Societatea Americană de Filosofie etc.
În 1984, a devenit cetățean american, păstrându-și, însă, şi cetățenia canadiană.
Contribuțiile sale au deschis un nou capitol în biologia moleculară, influențând profund înțelegerea funcțiilor ARN-ului și inspirând generații de cercetători. Descoperirea sa despre ARN-ul catalitic a fost un moment de cotitură în știință, demonstrând că enzimele nu sunt formate exclusiv din proteine - idee considerată de neconceput înaintea cercetărilor sale.
A încetat din viață pe 5 aprilie 2022, la Rockleigh, SUA.
