* Bunica – babysitter fără simbrie * Bonele, angajate de părinţii cu dare de mână * Programele after-school presupun efortul financiar al părinţilor * Potrivit jurnalului on-line www.romaningermania.ro în Germania există „tagesmutter” mamele de zi subvenţionate de stat care asigură liniştea a câte patru-cinci perechi de părinţi *
S-au dus singuri la şcoală, s-au întors singuri cu ghiozdanul cel greu în spate, au mai pierdut vremea prin faţa blocului, s-au jucat cu prietenii în loc să-şi facă lecţiile, pe scurt, au crescut cu cheia de gât. Fie că au fost doar pionieri, ori au ajuns şi utecişti, „decreţei” sau nu, părinţii de astăzi au purtat cu toţii, pe sub cămaşa albastră de elev, legată de gât cu elastic, cu sfoară sau cu un şnur de tenişi, cheia uşii de apartament.
De prin clasa a doua, dacă nu mai devreme, cei care nu aveau mama casnică, au învăţat să aprindă aragazul ca să-şi încălzească mâncarea lăsată în frigider şi să taie pâinea. Unii au avut grijă şi de fraţii şi surorile mai mici. Generaţia independentă, care şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa cu cheia legată de gât are astăzi, din postura de părinte o imensă dilemă: cu cine lăsăm copilul acasă? Cine îl ia de la şcoală? Cine stă cu el până venim de la serviciu? Nici prin cap nu-i trece să procedeze aşa cum au procedat părinţii: să-i lege cheia de gât şi să-l trimită la şcoală.
Ce mai norocoşi au parte de ajutorul oferit din dragoste şi gratuit de părinţi. Bunicii „recuperează” anii în care au fost ocupaţi cu serviciul, devenind bone fără simbrie pentru propriii lor nepoţi. Cine nu poate apela la părinţi, va trebui să plătească o persoană de încredere care să stea cu copilul. Iar efortul financiar este unul important. Odată cu creşterea copilului şi intrarea la şcoală, şi grijile cresc. Deloc de neglijat este efortul pe care părinţii îl fac pentru a acoperi cheltuielile impuse de programul after-school, care prelungeşte activitatea în şcoală a copiilor lor. Pentru părinţii din Germania, situaţia poate fi ceva mai uşoară.
Iată ce spun părinţii:
Mamă, 37 de ani: „După doi ani în care am stat acasă cu fetiţa mea, am fost nevoiţi să o ducem la părinţi, în alt oraş. Vorbeam cu ea zilnic la telefon, dar când mergeam în vizită la ea, la câteva luni, se ascundea de noi supărată. Când să plecăm, începea să plângă şi cu greu ne stăpâneam şi noi lacrimile în timp ce îi explicam că mami şi tati trebuie să muncească, să facă bani, ca să îi cumpere jucării şi hăinuţe frumoase. Ar fi preferat să renunţe la ele, numai să fie cu noi. Am avut un şoc când mi-a spus din greşeală „Bunica!”. I-am spus că eu sunt mami! Fetiţa a revenit în Galaţi pentru a urma grădiniţa cu program prelungit. Problema a reapărut atunci când a început şcoala. În primele luni o cunoştinţă a avut grijă de ea până la întoarcerea noastră de la serviciu. Pentru că situaţia nu a durat, am înscris-o la after-school, ceea ce şi-a dorit pentru că majoritatea colegilor ei urmează acest program. În plus, face şi dans, şi engleză, dar tot rămân câteva ore până să ne întoarcem de la serviciu. Plătim o doamnă care o ia de la after-school şi stă cu ea circa trei ore pe zi, de două sau trei ori pe săptămână, în funcţie de programul fetei. Ne costă 350 de lei pe lună after-school, şi 150 pentru doamna care are grijă de ea”.
Tătic, 40 de ani: „Fără mama şi fără soacra mea, nu ştiu ce ne-am fi făcut! Nu ne permitem o bonă!”.
Tătic, 37 de ani: „Când soţia s-a întors la serviciu, am fost nevoiţi să ne luăm bonă. O plătim cu 700 de lei pe lună şi are grijă de fetiţă de la ora 9.00 la 18.00”.
Mama de zi, opţiunea părinţilor din Germania
În Germania, scrie jurnalul on-line www.romaningermania.ro, realizat de ziarişti români din diaspora, există „mama de zi”. „Părinţii cu copii de şcoală, care doresc să lucreze, să-şi caute de muncă sau să urmeze un curs au la îndemână soluţia „Tagesmutter” - persoane special instruite pentru creşterea copiilor, care sunt bone pentru mai mulţi micuţi, timp de câteva ore pe zi”, scrie site-ul. În Hamburg, 14,5 la sută dintre copiii sub trei ani sunt îngrijiţi în sistemul „Tagesmutter”. La sfârşitul anului 2010 erau înregistrate 1.650 de „Tagesmutter”, femei şi bărbaţi, iar în iulie 2011 numărul acestora scăzuse la 1.607. Aceste persoane aveau în grijă aproape 4.900 de copii!, scriu jurnaliştii din Diaspora.
Mama de legătură
Pentru a alege „varianta Tagesmutter” după orele de şcoală, mai întâi trebuie să găsiţi pe cineva dispus să ia copilul de la şcoală şi să-l ducă la cea care va avea grijă de el pentru câteva ore. Ideal ar fi să treacă „Tagesmutter” să-l ia de la şcoală, însă acest lucru este puţin probabil, fiindcă aceasta mai are grijă de încă trei – patru copii. Cererea pentru mama de zi se depune la autorităţile locale, acolo unde există listele cu toate persoanele acreditate. Important este că autorităţile acoperă o parte din suma care trebuie plătită femeii care îngrijeşte copilul, partea achitată de părinţi fiind în funcţie de veniturile acestora. De exemplu, pentru o familie cu un venit lunar de câteva mii de euro, suma plătită depăşeşte 100-150 de euro, în timp ce pentru o mamă cu un copil şi un venit lunar net de până în 1.800 euro, suma achitată lunar va fi de aproximativ 50 de euro. Costurile sunt simbolice, comparativ cu sumele necesare la angajarea unei bone pentru copil, atrage atenţia site-ul citat
Vestea bună pentru părinţii cu cariere sau aflaţi în căutarea unui loc de muncă este că fiecare şcoală din Hamburg trebuie să devină „Ganztagsschule”, adică cu program pe toată ziua, până în 2014. Atunci părinţii îşi vor putea lăsa copilul la şcoală opt ore sau chiar mai mult, fără a plăti suplimentar.
