Sărutul pâinii (despre Alintare)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Şi mi te văd în lanul de cicoare,

lungă şi naltă ca o Alintare

de zile mari, aşa, numai duminici

adânci în largul ochilor hercinici!

 

Şi mi te văd în lanul de cucută,

necunoscută ca o cunoscută

splendoare-n amărui şi-nsingurare

şi mult râvnită ca o vindecare!

 

Şi mi te văd în lanul de sulfină,

silabisind şi aşteptând să vină

măria sa de pururea, Cuvântul,

pe care să-l iubeşti înţelegându-l!

 

Şi mi te văd în lanul cu amare

viersuri de păsări tămăduitoare,

căzute-n pragul toamnei care vine

să nu mă ia, şi să te ia pe tine!

 

Şi mi te văd în lanul cu tristeţe

cum te-mpresoară macii să înveţe

sărutul pâinii, să-ţi dureze-n Cale

miros de grâu şi linişti catedrale!

Citit 7589 ori Ultima modificare Duminică, 28 Iulie 2013 15:57

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.