Moto: "Eu, cu excepţia muzicii alese, nu cunosc altă hipnoză mai tandru copleşitoare pentru sufletul, mintea şi inima mea, decât poezia ta. Literalmente, mă scufund în adâncul înţelesurilor ei, uitând tot răul şi retrăind mirifica pace a raiului dinainte de naştere"
(mare Cititor de Poezie, şi Consilier de Taină literară)
Rugineşte Filarmonica, iubito...
a plouat pe ea, torenţial,
a bătut-o viscolul şi soarta,
n-are loc şi linişte-n cvartal!
Stă zvârlită printre câini de vază,
printre resturi omeneşti...şi-ar vrea
(parcă) să mai murmure o dată
visul tău şi singurarea mea!
Rugineşte Filarmonica, iubito...
(dez)acorduri ultime se pierd
şi se sting în toiul nepăsării,
parcă moartea-i ultimul concert
aşteptat de vremuri şi de timpuri,
de tăcere, colburi şi paingi...
(mergi să-i prindem ultima secundă,
s-o ating pe lacrimi, s-o atingi?)!
Rugineşte Filarmonica, iubito...
mierle cad şi plâng pe crucea ei,
şi privighetori, şi greieri singuri,
şi înalte fremătări din tei!
Fără ea, se surpă Veşnicia,
se sfărâmă, piere în Neant...
fără ea, tu parcă eşti Cealaltă...
fără ea, eu parcă-s Celălalt!
