Victor Cilincă - Das Mioritza Reich: Chiar nu vreţi să călătoriţi în timp?

Victor Cilincă - Das Mioritza Reich: Chiar nu vreţi să călătoriţi în timp?
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Cartea pe care v-o recomandăm astăzi are trei motto-uri, dintre care primul, cu un anumit simţ al umorului, ne pune în gardă: „Dovada cea mai evidentă că o călătorie în timp nu va fi niciodată posibilă este că până acum n-am fost invadaţi de hoarde de turişti din viitor”. Citatul este din Stephen Hawking.

Adevărul este că, între timp, lucrurile, adică invadatorii din timp şi călătoriile lor de cele mai multe ori evident în scopuri turistice, au fost oarecum legiferate. Dovada ar fi că hoardele de japonezi cu aparate foto s-au mai împuţinat…

Serviciile de informaţii au preluat „afacerile” şi totul este astăzi sub control. O carte precum „Das Mioritza Reich” prezintă câteva aspecte din epoca romantică a călătoriilor în timp, când omenirea a trecut printr-un mare pericol, din cauza corupţiei care în anumite societăţi a permis ca oameni nu foarte bine instruiţi să călătorească în timp, deseori în scopuri jenante pentru societatea perfectă de astăzi.

Victor Cilincă, unul dintre primii kronotrotteri cu acte în regulă, povesteşte istoria a doi dintre kronotrotterii care şi-au ispăşit pedepse prin călătorii în timp, pedepse pentru fapte care au încălcat diverse legi, fapte săvârşite sau într-un viitor oarecare (secolul al XXII-lea d.Hr.) sau chiar în timpul unei călătorii în trecutul României de mai ieri. Personaje principale: Camil Surupăceanu, un maistru din Combinatul Siderurgic Galaţi (anii ’80), sferto-doct (cu lecturile rămase în mare parte la cărţile din adolescenţă: gen Dumas, Verne, Sven Hassel, ceva S.F., evident şi „Shogun”), semi-vulgar (în mare parte portret de român mediu, care a supravieţuit fără mari pretenţii în comunismul lui Ceauşescu) şi Felix, personajul misterios venit din secolul al XXII-lea… Oricum, cei doi au ceva din încărcătura emoţională a unui don Quijote (Felix, prin dragostea sa mai mult ghicită pentru Regina Maria, neinsistându-se prea mult, din nefericire, pe povestea de iubire) sau Sancho Panza, în cazul gălăţeanului, personaj care s-ar mai înrudi oarecum şi cu Mitică al lui Caragiale, făcând contrabandă „cu trecutul”, aducând în România Socialistă a cartelelor alimentare şi câte un băgăjel cu icre, sălămior şi alte delicatese… De aici rezultă şi umorul de situaţii, dar şi de limbaj, aducând aminte şi de umorul primelor filme, mute şi alb-negru, dar comedii… Unul dintre capitolele cheie este „La început a fost Sfârşitul”, de găsit, evident, mai spre final de carte, unde ne sunt aduse câteva îndrumări pentru cei interesaţi de kronotrotteri, despre raportul dintre Cuvinte, Spaţiu şi Timp, aflând despre călugării Ordinului Sfântului Ioan al Timpului, curăţând „jgheaburile Timpului”, făcând LOC Timpului...

Consiliul de Coroană care hotăra intrarea în război ori neutralitatea pare, la final, doar un pretext pentru a prezenta, în ansamblu, situarea Fiinţei (omeneşti) vizavi de insuportabila uşurătate a Timpului, după ce acesta intră în maşinăriile de călătorit ori pe-trecut… Până la epocala descoperire a maşinilor timpului, scriitorii (istorici au ba) şi cititorii împătimiţi vor rămâne singurii călători în timp validaţi… de Călcătorii Timpului (vă lăsăm să descoperiţi cine sunt!). Lăcomia lor de… istorie (de poveste) nu poate fi explicată decât de „afacerile sufletului” căci, ca şi imaginaţii (de către Victor Cilincă) călători în timp, voyori plătesc (voiajele) „numai ca să admire evenimente sociale, politice, catastrofe naturale, spectacole grandioase cu mase de oameni în stradă, crezând nebuneşte în dreptate, în victorie, în viitor, în moarte şi alte lucruri care aprind sufletul”, şi cititorii caută, caută, caută… cărţile în care ar vrea să trăiască, să rămână, poate şi ca scriitori, oarecum precum oamenii din viitorul imaginat de acelaşi Cilincă, în care vieţile sunt filme, Cinematografia devenind un fel de guvernare, nu artă ori industrie, ci chiar formă de guvernare, singurele războaie din secolul XXII fiind cele dintre casele de producţie, devenite noile state ori federaţii, noua limbă universală fiind un fel de chinezongleză…

Inutil să mai spunem că în secolul acela cinematografic, cărţile, cel puţin în format clasic, sunt deja istorie! Aşadar, ca să nu credeţi că vrem să salvăm ceva aparenţe, vă invităm la casele noastre de producţie, şi pentru câte un film în care călătoria în timp este ingredient de bază… Satisfacţie temporală garantată! Securitatea este asigurată de servicii profesioniste anti-tero!

Citit 1248 ori Ultima modificare Vineri, 20 Iunie 2014 14:37

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.