La 75 de kilometri de Focşani, tărâmul de legendă al celei mai cunoscute balade populare româneşti, „Mioriţa”, este perfect pentru un răgaz în tihnă. Lepşa, care te încântă cu peisaje pe care ţi le oferă cu generozitate, este situată în vestul judeţului Vrancea, la intrarea în pasul Tulnici, care face legătura între Moldova şi Ardeal. Traseul, care poate fi făcut doar cu autoturismul, iar pentru temerari şi cu bicicleta, este unul simplu: Focşani - Boloteşti - Vidra - Valea Sării - Bârseşti - Tulnici - Lepşa. Neîncadrată oficial în categoria staţiunilor turistice, Lepşa a devenit raiul pensiunilor agroturistice. În ultimii 15 ani, au fost construite aici aproximativ 1.500 de vile, iar casele localnicilor au fost transformate în pensiuni primitoare.
Spiritualitate
Din centrul Lepşei, poţi urma şoseaua care urcă spre Mănăstirea de maici Lepşa, cu hramul "Naşterea Maicii Domnului", unul dintre cele mai vechi lăcaşuri de cult, construit de vrânceni în 1789. În 1929, edificiul a ars din temelii, însă a fost reconstruit în 1931, când regele Carol al II-lea a donat primul candelabru.
Mănăstirea a fost înzestrată şi cu o icoană pictată la Ierusalim, cu chipul Mântuitorului şi al Maicii Domnului şi mai multe scene biblice din istoria Vechiului şi Noului Testament.
Cascada Putnei
Tot aproape de Lepşa, dacă faci la dreapta, dai de Cascada Putnei, un spectacol feeric al naturii care te captivează instantaneu, o zonă în care natura încă este stăpână. Cascada a fost declarată Monument al Naturii în anul 1973, atunci fiind realizate şi primele amenajări pentru vizitare. Are circa 80 de metri lungime, iar apa se strânge într-un lac cu adâncimea de aproximativ 12 metri. Biletul de intrare costă doi lei, iar până la cascadă nu trebuie decât să cobori câteva trepte. Râul Putna şi-a croit drum de-a lungul timpului printre două stânci imense şi aşa s-a format o cădere de apă de 12 metri. Turiştii zăbovesc aici ore în şir.
Rezervaţia de pini de la Gălăciuc
Puţin mai jos de Lepşa, turiştii pot admira o rezervaţie unică de conifere. În mijlocul unei păduri de pini, există Tabăra Gălăciuc, cu o capacitate de peste 200 de locuri. Anual, sute de copii vin aici să-şi încarce bateriile, după un an şcolar istovitor. Tabăra a reintrat de la începutul lui 2010 în circuitul turistic, după ce Direcţia pentru Tineret Vrancea a investit în modernizarea spaţiilor de cazare. Tabăra poate fi închiriată nu doar de elevi şi tineri, ci de orice persoană care vrea să petreacă un weekend în Munţii Vrancei. Preţul unei zile de cazare este de 35 de lei de persoană, iar la trei nopţi de cazare se mai oferă o noapte gratis. Accesul la Gălăciuc se poate face cu maşini chiar şi pe timpul iernii, dar şi cu autobuzele care merg spre Braşov, Greşu sau Tulnici.
Delicatesă culinară
După drumul lung prin rezervaţie e bine să vă trageţi puţin sufletul la păstrăvărie. Puteţi cumpăra peşte de aici pentru a-l găti la pensiunea în care sunteţi cazaţi: un kilogram de păstrăv viu costă 20 de lei. Anual, aici se vând 8 tone de peşte. O delicatesă specifică zonei este hârzobul preparat de localnici, adică păstrăvul pus la saramură şi păstrat în cetină de brad.
Măiestria naturii
Cheile Tişiţei - Canionul Vrancei
De la Cascada Putnei mergi din nou pe DN 2D şi îţi continui drumul către frumuseţile Lepşei. După numai 300 de metri, dai de podul care face trecerea peste Putna şi te duce direct la Rezervaţia Naturală Cheile Tişiţei, o arie protejată ce se întinde pe 8 kilometri, la 850 de metri altitudine. După ce intri pe poartă, uiţi de toate grijile. Apele Tişiţei au modelat pietrele pe care le-au întâlnit în cale, iar malurile înalte sunt pline de copaci şi plante protejate de lege.
Poţi admira în voie floarea de colţ, considerată regina florilor, teiul sălbatic, brusturele negru, diverse specii de brazi, pini sau ferigi. Păstrăvul se zbenguie în voie în apele Tişiţei, capra neagră se fereşte, timidă, de turişti, pasărea-fluture zboară în voie din brad în brad, iar râsul, jderul, ursul brun şi lupul sălăşluiesc în zonele neumblate.
Cheile Tişiţei oferă un spectacol de neuitat - stânci colţuroase, arbori înalţi şi o privelişte parcă scoasă din tablouri. Cu toate astea, turiştii trebuie să fie precauţi în drumul său spre locul unde se afla formaţiunile, deoarece terenul devine pe alocuri din ce în ce mai accidentat. Văile sunt înguste, cu o mare energie de relief, având pe alocuri aspect de canion.
CITEŞTE ŞI: Un city-break spre vest/ Timişoara, unul dintre cele mai faine oraşe din Europa
