Creaţie a faimosului arhitect Antonio Gaudi, Sagrada Familia este o catedrală romano-catolică, a cărei construcţie nu a fost încă terminată, cu toate că a început în 1882, iar Gaudi şi-a dedicat proiectului 40 de ani, lucrând până în 1926. Când şi cum se va termina catedrala, nu se ştie, termenul limită fiind anul 2026.
Construcţia are 18 turnuri uriaşe, reprezentându-i pe cei 12 apostoli, cei patru evanghelişti, Fecioara Maria şi, cel mai înalt, pe Iisus Hristos. Acest al 18-lea turn va avea la final şi o cruce uriaşă. Înălţimea finală a catedralei va fi de 170 de metri, cu doar un metru mai puţin decât un deal din apropiere. Motivul? Gaudi credea că niciuna dintre creaţiile sale nu trebuie să fie mai "înaltă" decât creaţia divină. În final, Sagrada Familia va avea trei faţade: cea dinspre Est, a Nativităţii, cea dinspre Sud, a Gloriei, şi cea dinspre Vest, a Iubirii.
Cea mai neconvenţională biserică din Europa
Construcţia acestui "templu suprarealist" a început în 1882, dar nu a fost niciodată terminată. Planurile iniţiale erau în stil neo-gotic, aparţinându-i unei biserici modeste, dar Gaudi a transformat-o în cea mai faimoasă clădire din Barcelona.
Fiecare element din Sagrada Familia este impregnat cu semnificaţii simbolice inspirate din natură. Ceea ce frapeaza la această construcţie este diversitatea culorilor şi a materialelor utilizate - plastic, ceramică, mozaic, fier şi diferite tipuri de piatră.
Sagrada Familia este cea mai celebră operă a lui Gaudi, căreia acesta i-a dedicat aproape întreaga viaţă. Chiar a locuit la faţa locului, pentru a putea urmări mai bine lucrările. Sagrada ar fi putut fi singura catedrală de mari dimensiuni în construcţie în prezent, dar a pierdut acest titlu odată cu începerea lucrărilor la Catedrala Mântuirii Neamului din România.
Templu inspirat din Roma
Iniţiativa i-a aparţinut unui vânzător de cărţi foarte cult şi foarte credincios, Josep Maria Bocabella i Verdaguer, care a înfiinţat în anul 1866 o asociaţie religioasă menită să susţină catolicismul, într-o epocă în care religia tradiţioanală trebuia să facă faţă noilor idei generate de Revoluţia Industrială.
Activitatea lui Bocabella l-a adus în anul 1872 la Roma, într-o vizită la Papa, căruia i-a oferit în dar imaginea Sfintei Familii din argint. La întoarcerea de la Roma, Bocabella a fost inspirat de biserica din oraşul Loreto şi a decis să construiască un templu expiator în Barcelona. Însă deşi ideea a fost respinsă, Bocabella i-a încredinţat arhitectului Francesc de Paula i Villar proiectul de a construi un templu care să fie diferit de toate cele deja existente.
Buget redus
Bocabella a început în 1876 să caute un spaţiu pentru a ridica această catedrală, deşi avea un buget foarte redus. Abia în anul 1881 terenul a fost achiziţionat - 12.800 de metri pătraţi, la un preţ de 172.000 de pesetas.
Proiectul a fost început de arhitectul F Villar i Lozano în 1882, având un stil neogotic convenţional. În ziua Sfântului Iosif din 1882, episcopul Morgades a pus piatra de temelie.
Imediat după acest start, a izbucnit un conflict între cei doi arhitecţi: Villar şi Martorell. Villar l-a anunţat pe Bocabella într-o scrisoare că dacă nu vor fi respectate instrucţiunile sale va demisiona. Bocabella a acceptat însă ideile lui Martorell, deoarece astfel se economiseau foarte mulţi bani. La indicaţiile lui Martorell, în locul lui Villar a fost acceptat ca nou arhitect Gaudi, care avea numai 31 de ani. Gaudi a preluat conducerea proiectului în 1883 şi a început cu cripta deja construită, căreia i-a proiectat un canal în jur, astfel încât putea avea lumină şi ventilaţie naturală. Gaudi a modificat şi capitelurile coloanelor - obiect al disputei cu Villar. De asemenea, a renunţat la ideea iniţială de a construi templul în diagonală deoarece cripta fusese deja realizată.
Opera vieţii unui mare artist
Gaudi a redefinit întregul proiect şi a propus construirea unui templu magnific, în plan de cruce latină. Un plan al templului, publicat în El Propagador, în anul 1890, arăta templul aşa cum urmează să fie construit în prezent, cu cele 12 clopotniţe şi domul mare central.
Gaudi a înţeles că nu e posibilă finalizarea templului în timpul unei singure generaţii şi a propus să lase urme care să motiveze generaţiile viitoare să continue opera. În timp ce finaliza cripta, Gaudi a început construirea absidei şi în timp ce o termina pe această a început faţada Naşterii. Gaudi nu a făcut planuri complete, dar plecând de la diverse nivele a stablit elementele principale ale construcţiei.
În data de 10 iulie 1926, Antonio Gaudi a murit, după ce, cu trei zile înainte, fusese lovit de un tramvai. Este înmormântat în cripta din Sagrada Familia.
După moartea sa, catedrala a suferit mari pierderi, din cauza actelor de răzbunare asupra Bisericii Catolice, care se aliase cu naţionaliştii.
În 1965, un important grup de intelectuali, conduşi de decanul şcolii de arhitecţi, a publicat o scrisoare deschisă prin care se opunea continuării construirii acestei catedrale. Printre motivele invocate era şi faptul că o asemenea construcţie nu se potriveşte cu nevoile religioase ale unei societăţi moderne. Scrisoarea a determinat importante polemici civice, dar nu a reuşit să oprească construcţia, care continuă şi în zilele noastre.
În anul 1976, faţada Pasiunii şi cele patru turnuri clopotniţă ale sale au fost finalizate.
